28 August: O zi de cinstire pentru Sfinții Moise Etiopianul și Iosif Isihastul
În calendarul ortodox, ziua de 28 august este dedicată pomenirii Sfântului Cuvios Moise Etiopianul și a Sfântului Cuvios Iosif Isihastul.
Sfântul Cuvios Moise Etiopianul
Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, cunoscut și sub numele de Avva Moise Arapul, a fost un mare Părinte al pustiei Egiptului. În tinerețe, el a fost un tâlhar vestit, de neam etiopian, care a ajuns să fie liderul unei bande de tâlhari pe valea Nilului. Moise a fost cunoscut pentru faptele sale nelegiuite, inclusiv crimele și jafurile, dar viața sa s-a schimbat radical prin pocăință.
După ce a petrecut mulți ani în nevoințe pustnicești, a fost hirotonit preot printr-o descoperire dumnezeiască, adunându-și în jurul său 75 de ucenici. Moise a sfârșit mucenicește, refuzând să părăsească schitul său în fața unei năvăliri arabe, afirmând că așteaptă să se împlinească cuvântul lui Hristos: „Cel ce ridică sabia, de sabie va muri.” Cuviosul Moise a fost ucis de năvălitori, dar a fost recunoscut pentru pocăința sa profundă și pentru viața sa dedicată lui Dumnezeu.
Sfântul Cuvios Iosif Isihastul
Sfântul Cuvios Iosif Isihastul s-a născut în 1898 în Insula Paros, Grecia, fiind botezat cu numele de Francisc. Orfan de tată, el a plecat la vârsta adolescenței să lucreze în portul Pireu și ulterior s-a înrolat în armată. După terminarea stagiului militar, a venit la Muntele Athos, unde a căutat un duhovnic care să-l învețe rugăciunea inimii.
După întâlnirea cu părintele Arsenie și starețul Efrem Dogarul, Iosif a întemeiat o comunitate monahală. În 1938, a construit un paraclis în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul și a avut grijă de ucenicii săi, chiar și în fața problemelor de sănătate. Sfântul Iosif a trecut la cele veșnice pe 28 august 1959, având daruri duhovnicești remarcabile, precum vederea luminii și cunoașterea gândurilor. Rămășițele sale au continuat să răspândească mireasmă după moartea sa.
Concluzie
Pomenirea Sfinților Moise Etiopianul și Iosif Isihastul la 28 august subliniază puterea pocăinței și a dedicării în fața lui Dumnezeu, exemplificând transformarea radicală a vieților acestor sfinți prin credință și nevoință spirituală.
