Un prezervativ de acum două secole, expus la muzeul din Amsterdam, cu indicii că ar fi rămas neutilizat
Un prezervativ rar, datând din jurul anului 1830, a fost expus la Rijksmuseum din Amsterdam. Acest „suvenir de lux” din secolul al XIX-lea, fabricat din apendicele unei oi, este decorat cu o gravură erotică ce înfățișează o călugăriță parțial dezbrăcată arătând spre organele genitale ale trei clerici, însoțită de fraza „Voila, mon choix” („Iată, alegerea mea”).
Muzeul a precizat că ar putea fi un suvenir de bordel, din care doar două au fost conservate. Curatoarea muzeului, Joyce Zelen, a explicat că gravura face aluzie la mitul grec al Judecății de la Paris, în care un prinț troian este rugat să aleagă cea mai frumoasă dintre cele trei zeițe. „Credem că cel care a achiziționat prezervativul ar fi fost destul de sofisticat și bine educat”, a adăugat Zelen.
Prezervativul a fost achiziționat cu 1.000 de euro la o licitație din Harlem, cu sprijinul F.G. Waller Fonds, și a fost expus într-o vitrină de sticlă ca piesă centrală a unei mici expoziții la Rijksmuseum, intitulată „Safe Sex?”, care prezintă gravuri și desene olandeze și franceze pe teme legate de sănătatea sexuală, dedicată prostituției și sexualității în secolul al XIX-lea. Expoziția poate fi vizitată până la sfârșitul lunii noiembrie.
Colecția Sălii de Gravuri a muzeului cuprinde aproximativ 750.000 de gravuri, desene și fotografii, inclusiv numeroase imprimări pe alte materiale. Acesta este primul exemplu din colecția Rijksmuseum al unei gravuri imprimate pe un prezervativ.
În trecut, prezervativele erau confecționate din pânză, membrane animale sau chiar carapace de broască țestoasă, ceea ce le făcea ineficiente în protecția împotriva bolilor cu transmitere sexuală, precum sifilisul, sau în prevenirea sarcinii. „În anii 1830, utilizarea prezervativelor era dezaprobată, în special de către biserică”, a declarat Zelen. „Acestea erau vândute mai ales sub tejghea la bordeluri sau frizerii, deși existau și unele magazine de lux care le ofereau.”
Prezervativul expus, având o lungime de 20 cm, a fost analizat cu lumină UV, iar curatoarea a menționat că bănuiesc că nu a fost niciodată folosit cu adevărat.
