Distrugerea palatelor istorice din Tarim
În orașul Tarim, buldozerele au început demolarea palatului din chirpici al lui Abdul Rahman Bin Sheikh al-Kaf, atrăgând o mare adunare de oameni. Localnicii, printre care se numără și jurnaliști, au fost șocați de distrugerea acestui monument istoric, care a rezistat vremii și conflictelor de-a lungul decadelor. Haddad Musaied, un jurnalist local, a fost chemat să documenteze distrugerea și a declarat că este „de inimă frântă” să vadă cum istoria orașului Tarim este distrusă.
Impactul asupra comunității
Palatul lui Abdul Rahman Bin Sheikh al-Kaf este unul dintre cele 30 de palate din chirpici din Tarim, care atrăgeau mulți vizitatori. Construit între cele două războaie mondiale de către membrii bogați ai familiei al-Kaf, palatul a devenit un simbol al moștenirii culturale a orașului. Mohammed al-Kaf, proprietarul palatului, a acuzat guvernul yemenit de lipsa de sprijin financiar pentru reparații, după ce vecinii s-au plâns de starea deteriorată a clădirii.
Valoarea arhitecturală și culturală
Palatele din Tarim sunt unice, având o arhitectură colorată din chirpici, care combină influențele arhitecturale yemenite hadramite cu cele din sud-estul Asiei. Ahmed al-Rubaki de la Fundația Al-Ranad pentru Dezvoltare Culturală a subliniat contribuția meșteșugarilor locali la crearea acestor palate magnifice. Afirmând că, dacă aceste palate se prăbușesc, istoria Tarimului va fi pierdută, Musaied a adăugat că acestea sunt ultimele monumente vii ale orașului.
Consecințele conflictului
În ciuda recunoașterii culturale de către Icesco, care a numit Tarim capitala culturii islamice în 2010, și a adăugării orașului pe lista tentativă a patrimoniului mondial UNESCO, palatele au suferit deteriorări severe din cauza războiului și a abandonului. Al-Kaf a menționat că palatul Hamtut, și el în pericol de colaps, a fost deja vândut în porțiuni, iar Al-Quba Palace, folosit anterior ca hotel, a suferit distrugeri semnificative.
Provocările autorităților locale
Ahmed Bahamalah, reprezentant al Autorității Generale pentru Antichități și Muzee, a recunoscut criza, menționând că majoritatea palatelor din Tarim se află într-o stare „deteriorată” și sunt în pericol de prăbușire. El a subliniat că biroul său, ca și alte instituții guvernamentale, nu dispune de resursele necesare pentru a restaura aceste clădiri istorice.
Concluzie
Distrugerea palatelor istorice din Tarim nu doar că afectează patrimoniul cultural al orașului, ci și identitatea comunității locale, subliniind necesitatea urgentă de intervenție și sprijin pentru conservarea acestor monumente deosebite.
