Rohingya: Familii în lupta pentru supraviețuire fără ajutoare
În Camp 22 din Cox’s Bazar, Bangladesh, Noor și Sowkat își văd pentru prima dată fețele nou-născuților lor într-o cameră improvizată, iluminată doar de o singură lampă alimentată de un generator de rezervă. Cei doi copii sunt cei mai tineri rezidenți ai celui mai mare camp de refugiați din lume, care se confruntă cu un deficit de 63% în finanțarea ajutoarelor umanitare.
Provocările sistemului de sănătate
Într-o cameră vecină, Rajuma, în vârstă de 30 de ani, așteaptă rezultatele unui test prenatal, îngrijorată de faptul că, odată ce copilul ei se va naște, va fi nevoită să sărăcească mesele pentru a-și hrăni familia, având în vedere tăierile de rații din acest an. Noor, 23 de ani, Sowkat, 24 de ani, și Rajuma sunt Rohingya, o minoritate musulmană din Myanmar, care a suferit persecuții din partea armatei birmane timp de decenii, culminând în 2017 cu o brutală represiune care a forțat aproximativ 750.000 de Rohingya să fugă în Bangladesh.
Afluxul de refugiați și reducerea ajutoarelor
Deși Bangladesh nu îi recunoaște ca refugiați, numărul Rohingya care fac drumul periculos către Cox’s Bazar a crescut, cu aproape 200.000 de persoane sosind din Myanmar din 2024, pe fondul intensificării conflictelor. Pentru cei peste 1,1 milioane de refugiați care trăiesc acum în Cox’s Bazar, recentele tăieri drastice ale fondurilor umanitare au subliniat dependența lor totală de ajutoare.
După tăierile de la USAID, 48 de unități medicale au fost nevoite să închidă sau să reducă drastic serviciile. Abdullah Wahed, în vârstă de 25 de ani, a avut o experiență tragică, când reducerea serviciilor de sănătate a aproape costat viața fiului său de trei ani, care a avut o tumoră pe încheietura mâinii și a necesitat tratament într-un spital privat.
Malnutriția și lipsa resurselor
În instalația de nutriție UNICEF din Camp 15, femeile disperate stau la coadă cu găleți goale, în timp ce copiii subnutriți sunt cântăriți și hrăniți pe un sistem de tip linie de producție. Aproximativ 300 de copii sunt tratați zilnic pentru malnutriție, iar medicii au observat o creștere de 11% a internărilor pentru copiii sub cinci ani cu malnutriție acută comparativ cu anul trecut.
Un exemplu este Monsur, care a cântărit doar 1 kg la naștere. La șapte luni, el și mama sa, Romida, depind de tratamentele oferite, dar Monsur continuă să sufere de malnutriție severă.
Condițiile de trai ale refugiaților
Refugiații Rohingya sunt supuși unor restricții severe impuse de guvernul bangladeș, care a căutat să repatrieze Rohingya încă din anii ’70. Aceștia nu pot lucra, câștiga bani sau participa la educația formală în tabere. În vara aceasta, a fost lansat un apel urgent pentru a strânge 85 de milioane de dolari, dat fiind că tăierile de fonduri afectează în mod special refugiații recent sosiți, 76% dintre ei fiind femei și copii.
Rahima, în vârstă de 41 de ani, care a fugit din Buthidaung în 2025, se bazează pe alți refugiați pentru a găsi un loc de dormit și pentru a obține elementele de bază, precum săpunul. A durat opt zile pentru ea și cei șapte copii ai ei să ajungă la granița din Bangladesh, înainte ca casa lor să fie distrusă.
Consecințele tăierilor de fonduri pentru Rohingya
Davide Zappa, șeful ajutoarelor umanitare ale UE în Bangladesh, afirmă că refugiații Rohingya nu depind de ajutoare din proprie alegere și că tăierile actuale de fonduri vor multiplica urgențele de mâine. Situația se află pe marginea unei „prăpastii de finanțare”, iar opțiunile pentru refugiați devin din ce în ce mai limitate pe măsură ce violențele continuă în Myanmar.
Astăzi, există puține speranțe pentru o întoarcere sigură în Myanmar, iar pe măsură ce ajutoarele scad, Rohingya se confruntă cu perspectiva reală ca viețile lor să fie din nou ignorate.
Pe scurt, lipsa ajutoarelor umanitare duce la o criză profundă pentru refugiații Rohingya, amplificând suferințele și provocările cu care se confruntă în fiecare zi.
