De ce mint copiii: două motive frecvente
Întâlnirea cu minciuni spuse de copii este o situație comună în multe familii. De obicei, părinții reacționează rapid și emoțional, dar este important să înțelegem că minciunile nu sunt întotdeauna rezultatul dorinței de manipulare sau al lipsei de respect. Iată două motive frecvente care stau la baza comportamentului de a minți al copiilor.
1. Memoria de lucru afectată
Unii copii, mai ales cei cu ADHD sau anxietate, pot avea dificultăți în a-și aminti când au realizat o anumită sarcină. De exemplu, un copil poate crede că a hrănit câinele, dar nu își poate aminti dacă a făcut acest lucru astăzi sau în zilele anterioare. Aceasta se datorează deficitelor în memoria de lucru, care îngreunează procesul de reamintire a sarcinilor repetitive. Studiile arată că copiii cu ADHD au performanțe mai slabe în activitățile care necesită judecăți de timp sau ordinea evenimentelor, ceea ce poate genera confuzii ce se pot traduce în minciuni.
2. Minciuna ca mecanism de apărare în situații stresante
În momente de stres sau amenințare, copiii pot experimenta reacții fiziologice asemănătoare cu cele ale adulților. Această stare de stres poate duce la o reacție de tip „fugă sau luptă”, iar minciuna devine o modalitate rapidă de a se simți în siguranță. Dr. Jerome Schultz numește acest comportament „Saving F.A.S.E.”, referindu-se la comportamentele de Fobie, Evitare, Stres și Evadare. Multe acțiuni considerate negative de către părinți sunt, de fapt, strategii de auto-protecție pe care copiii le folosesc pentru a-și ascunde incapacitățile.
Ce pot face părinții pentru a gestiona minciunile copiilor
Chiar dacă minciunile copiilor nu sunt întotdeauna intenționate, părinții pot lua măsuri pentru a le reduce frecvența:
- 1. Folosiți o structură zilnică pentru a susține memoria de lucru: Un checklist poate fi util. Atunci când copilul își finalizează sarcinile, poate face un semn de verificare pe listă, vizualizând astfel realizările zilnice.
- 2. Observați semnele de amenințare: În loc să acuzați, abordați situația cu calm și spuneți: „Nu ești în probleme, așa că spune-mi ce s-a întâmplat.” Ajutați copilul să scape de ciclul de amenințare prin tehnici de relaxare.
- 3. Fiți curioși și conduceți cu compasiune: Schimbați perspectiva de la „de ce a mințit din nou?” la „am un copil bun care se confruntă cu dificultăți. Cum pot să-l ajut?” Această schimbare de abordare poate aduce beneficii atât pentru părinți, cât și pentru copii.
În concluzie, înțelegerea motivelor din spatele minciunilor copiilor și abordarea acestora cu empatie și structură poate reduce stresul și îmbunătăți relația părinte-copil. Copiii doresc să fie buni, iar părinții au puterea de a-i ajuta să reușească.
