Căprioarele comunică prin semnale ultraviolete
Cercetătorii americani au descoperit că urmele lăsate de căprioare pe copaci și pe sol emit lumină ultravioletă, o radiație invizibilă pentru oameni, dar perceptibilă pentru aceste animale. Studiul a arătat că marcajele asociate sezonului de împerechere devin vizibile la amurg și în zori, perioade în care căprioarele sunt cele mai active. Această descoperire sugerează că, pe lângă miros, căprioarele ar putea utiliza semnale vizuale adaptate vederii lor pentru a comunica în pădure.
Importanța marcajelor în comunicarea căprioarelor
Masculii de cerb cu coadă albă (Odocoileus virginianus) își marchează teritoriul în timpul sezonului de împerechere din toamnă frecându-și coarnele de copaci și de sol, lăsând în urmă secreții olfactive. Aceste semne, numite „deer rubs” și „scrapes”, servesc ca avertismente pentru rivali și semnale pentru potențiali parteneri. Totuși, mirosul nu pare să fie singurul mod de comunicare între aceste animale.
Descoperiri din cadrul studiului
Cercetătorii de la Universitatea din Georgia (UGA) au descoperit că marcajele căprioarelor „strălucesc” în spectrul ultraviolet, iar studii anterioare au confirmat că ochii căprioarelor pot percepe aceste lungimi de undă. Este prima dată când oamenii de știință documentează utilizarea fotoluminiscenței de către un mamifer în mediul său, deși acest fenomen a fost studiat timp de peste un secol.
Metodologia cercetării
Studiul a fost realizat într-o pădure experimentală de 337 de hectare, numită Whitehall. Cercetătorii au identificat 109 urme pe copaci și 37 de marcaje pe sol, în două perioade de observație de aproximativ o lună, în toamna anului 2024. Noaptea, au utilizat lanterne ultraviolete cu lungimi de undă de 365 nm și 395 nm, frecvente în lumina de amurg și în zori.
Rezultatele privind fotoluminiscența
Urmele expuse la lungimile de undă menționate au prezentat valori medii ale iradianței mai mari decât mediul înconjurător, manifestând fotoluminiscență. Este neclar dacă strălucirea provine din arbori, arbuști sau din secrețiile căprioarelor, urina acestora conținând compuși care reacționează sub lumină ultravioletă.
Concluzie
Studiul sugerează că aceste animale ar putea comunica prin „panouri luminoase” invizibile pentru oameni. Deși nu s-au testat modificări comportamentale specifice în urma prezenței fotoluminiscenței, iradianța urmelor a crescut concomitent cu nivelurile hormonale ale căprioarelor, indicând o posibilă legătură între luminozitate și comportamentul lor în timpul sezonului de reproducere.
