Alerta privind Iranul: Occidentul „refuză să tragă învățăminte din șantajul energetic rusesc”
NATO nu a învățat nimic din șantajul energetic al Rusiei, iar Iranul este pe cale să demonstreze acest lucru. Cu focoase de precizie și încărcături hipersonice sfâșiind cerurile israeliene și iraniene, se poate considera că asistăm la o nouă frontieră în războiul modern. Totuși, Iranul recurge din nou la șantajul energetic, o tehnică bine cunoscută.
Problema strategică a strâmtorii Ormuz
Înalți oficiali iranieni, inclusiv comandantul Gărzilor Revoluționare, Esmail Kowsari, au avertizat că, dacă atacurile israeliene continuă, Teheranul nu numai că va ieși din tratatul de neproliferare, dar va închide și Strâmtoarea Ormuz. Acest coridor este esențial, deoarece o treime din petrolul mondial și o cincime din gazul natural lichefiat circulă prin el. Piețele sunt deja instabile, iar prețul țițeiului a crescut cu peste 10%. Dacă blocada se va materializa, unii analiști estimează că prețul petrolului ar putea ajunge la 150 de dolari pe baril, un nivel nemaivăzut nici măcar în primele zile ale invaziei rusești în Ucraina.
În fața acestei furtuni iminente, NATO a ales tăcerea. A existat apelul obișnuit la dezescaladare, dar secretarul general se bazează pe acțiunea Washingtonului. În ceea ce privește summitul NATO de săptămâna viitoare, agenda pare concentrată pe Rusia și bugetele de apărare, iar Iranul abia dacă este menționat.
Implicațiile șantajului energetic
Ultima întâlnire a Europei cu transformarea energiei în armă de către Moscova ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Atacurile cibernetice și sabotajul au vizat terminalele GNL, conductele submarine și infrastructura critică, devastând producția industrială și costând Europa sute de miliarde de euro. Totuși, strategia energetică a NATO rămâne anemică, excesiv de reactivă și construită pe simulări, în loc de apărări consolidate.
Acest punct orb strategic are consecințe grave. Tot ce trebuie să facă Iranul este să planteze îndoieli, iar piețele se vor retrage. Prețurile petrolului vor crește vertiginos, iar Rusia, ca aliat apropiat al Teheranului, ar profita de pe urma acțiunilor Iranului, dublându-și eforturile în Ucraina cu fonduri noi.
Necesitatea unei strategii energetice mai dure
NATO nu își poate permite să lase responsabilitatea pe seama americanilor și să se lase pradă unei alte crize energetice. Costurile economice și politice sunt prea mari. Este nevoie de o doctrină energetică mai dură. Răspunsul pe termen lung ar trebui să vină din sursele regenerabile, însă pe termen scurt, este necesară asigurarea fluxurilor de energie de la parteneri mai fiabili din Africa de Nord și America de Nord.
Aceasta implică și investiții masive în infrastructură energetică de apărare. Porturile GNL, precum cele din Świnoujście și Klaipėda, se află la risc de atacuri hibride și trebuie protejate cu sisteme de securitate cibernetică și măsuri militare.
O revoluție legislativă în NATO
NATO trebuie să traseze o nouă linie roșie, propunând un Articol 5 privind energia. Dacă infrastructura energetică a unui aliat este sabotată, acest lucru ar trebui să declanșeze un răspuns colectiv al NATO, semnalând că șantajul energetic nu va fi tolerat.
Deși este necesară voința politică, finanțarea rămâne o provocare. Presiunea NATO pentru alocarea de 5% din PIB pentru apărare pare îndrăzneață, având în vedere că a durat decenii pentru a aduce majoritatea membrilor la nivelul de bază de 2%.
În ciuda alarmelor din regiunea Golfului, aceasta ar putea oferi și soluții, devenind un investitor energetic major pentru Occident. Statele din Golf, precum Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, investesc miliarde în energii regenerabile, infrastructură și tehnologie energetică în Occident, conștientizând că timpul pentru petrol este limitat.
