Motivul pentru care copiii se simt străini în familie
Una dintre cele mai tragice experiențe pe care le pot trăi oamenii este să crească simțindu-se nedoriți de familia lor. A fi un paria în familie înseamnă a nu fi acceptat ca un adevărat membru al acesteia, adesea fără un motiv real. Indiferent dacă este vorba despre lipsa de iubire sau un instinct profund că sunt diferiți, copiii care cresc simțindu-se străini în propria familie au, de obicei, motive subtile pentru acest sentiment. Efectele acestei educații asupra copiilor sunt durabile și profunde, purtând adesea aceleași traume în relațiile lor de adulți, confruntându-se cu faptul că nu au primit dragostea necondiționată pe care o meritau.
1. Nevoia de dragoste și acceptare
Copiii care se simt ca outsideri în familie adesea tânjesc după iubirea și acceptarea acestora. Poate că au acționat provocator pentru a atrage atenția sau au întrebat direct părinții ce ar putea face pentru a fi iubiți. Din păcate, căutarea aprobării este adesea însoțită de rușine, tristețe, anxietate și un sentiment de neputință.
2. Instinctul de a fi diferit
Mulți copii simt adânc că nu aparțin, chiar dacă nu înțeleg dinamicile toxice din familie. Aproximativ 27% dintre americani sunt înstrăinați de un membru al familiei. Aceasta se poate datora unor motive variate, dar pentru cei care au crescut ca outsideri, este de așteptat.
3. Diferențe de aspect și comportament
Există o realitate în mitul membrului de familie care nu arată sau nu se comportă ca restul familiei. Aceste diferențe pot crea un sentiment de neapartenență, chiar și în cazul în care copiii sunt conectați biologic prin sânge.
4. Prietenii se simt neprimiti
Fiind un outsider în familie, copiii nu doresc ca alții să știe cât de puțin sunt apreciați. Tensiunea din familie poate distruge prieteniile, iar copiii care aduc prieteni acasă pot observa că aceștia simt disconfortul din atmosferă.
5. Aprecierea condiționată
Copiii outsideri sunt adesea acceptați temporar doar atunci când au ceva de oferit, cum ar fi bani sau favoruri. Aceasta duce la o schimbare temporară a comportamentului părinților, care revine la normal odată ce nevoile lor sunt satisfăcute.
6. Favoritismul între frați
Favoritismul parental este frecvent, iar copiii care simt că frații lor sunt favorizați devin adesea mai independenți mai devreme. Aceștia învață rapid că, dacă greșesc, nu vor fi ajutați, spre deosebire de frații lor.
7. Sentimentul de a fi ne iubiți
Copiii care cresc simțindu-se ne iubiți pot dezvolta dificultăți în a-și exprima emoțiile și pot avea tendințe de a deveni persoane care caută aprobarea. Aceștia se întreabă constant de ce nu simt iubirea din partea părinților.
8. Excluderea de la evenimente familiale
Copiii care nu sunt invitați la evenimente familiale experimentează un sentiment acut de excluziune, ceea ce le afectează stima de sine și îi face să simtă că nu aparțin nicăieri.
9. Lipsa momentelor plăcute cu familia
Mulți copii care se simt ca outsideri nu au parte de amintiri plăcute petrecute cu familia, ceea ce îi face să se simtă și mai izolați.
10. Simțul de apartenență la familiile prietenilor
Când vizitează familiile prietenilor, acești copii adesea se simt bineveniți și tratați cu bunăvoință, ceea ce face ca absența acestei acceptări în propria familie să fie și mai dureroasă.
11. Sentimentul de a fi invizibil
Copiii care se simt invizibili nu primesc atenția necesară din partea părinților și își folosesc imaginația pentru a scăpa de realitate. Aceasta poate avea efecte devastatoare pe termen lung.
Concluzionând, copiii care cresc simțindu-se străini în familie se confruntă cu un set complex de emoții și experiențe care le pot afecta profund viața de adult. Înțelegerea acestor motive poate ajuta la abordarea și îmbunătățirea dinamicilor familiale.

