4 Comportamente Dăunătoare Pe Care Le Practică Frecvent Familiile Toxice
O familie apropiată este ca un pulover tricotat din căldură, grijă și confort, un mediu hrănitor și iertător. Pe de altă parte, împletirea toxică, deghizată ca apropiere familială, poate reprezenta un filtru rigid de control, un mediu autoritar și neiertător. Studiile sugerează că copiii din familii toxice, care sunt împletite, pot avea dificultăți în a-și dezvolta autonomia, identitatea și reglementarea emoțională, putând experimenta anxietate, insecuritate și dificultăți în gestionarea propriilor emoții. Acești indivizi pot perpetua modele de împletire toxică în relațiile lor, menținând dinamici nesănătoase.
1. Nu au limite
O familie apropiată împărtășește o legătură puternică și suport emoțional, unde membrii pot urmări interesele și relațiile lor, menținând totodată un sentiment de conexiune. Într-o familie apropiată, limitele sunt respectate, iar independența este încurajată, permițând fiecărei persoane să crească și să își dezvolte propria identitate. În schimb, o familie împletită nu are limite clare. Membrii sunt excesiv implicați în viețile celorlalți, adesea în detrimentul autonomiei individuale și al dezvoltării personale. Deciziile, emoțiile și relațiile sunt interconectate, conducând la dependență și dificultăți în stabilirea unor identități separate și a unor vieți independente. În familiile împletite, individualitatea poate fi sacrificată pentru menținerea coeziunii unității familiale.
2. Funcționează pe baza fricii
Familiile împletite adesea funcționează pe baza fricii, având limite precare și o intoleranță față de explorarea dincolo de lumea mică și închisă a familiei. În contrast, o familie apropiată încurajează conexiunea prin deschidere, libertate, autonomie, expansiune, flexibilitate și capacitatea de a tolera o lume largă de noutăți.
3. Manifestă limite precare
O familie apropiată se interesează de ceea ce faci și cum te simți, având limite sănătoase care îți permit să crești și să prosperi ca o persoană independentă. O familie împletită are limite precare — eforturile lor constante de a te modela în ceea ce ei se așteaptă să fii, fără a-ți lăsa spațiu pentru a crește ca individ, pot duce la un adult cu un sentiment slab de sine, modele codependente și limite precare în relațiile romantice.
4. Hyperfocus pe ‘a fi aproape’
Principala diferență între o dinamică familială apropiată și una împletită este starea emoțională și mentalitatea care le conduce. În familiile împletite, există o frică inerentă care determină sistemul să se concentreze excesiv pe „apropiere”, fără încrederea și calmul necesar pentru o conexiune adevărată. Diferențele și dezacordurile sunt întâmpinate cu o stare de criză, iar nevoia unui individ de spațiu sau autonomie este văzută ca o amenințare, în loc de o parte naturală a vieții. Sentimentul familiei este: „Suntem mereu în pericol de a ne pierde unii pe alții, așa că trebuie să fim mereu în alertă pentru a nu se întâmpla nimic teribil legăturilor noastre.”
În familiile cu modele de atașament sigur, există o încredere inerentă care determină sistemul să fie conectat și flexibil. Diferențele și dezacordurile sunt văzute ca o parte normală a relațiilor, primind timpul și atenția necesară pentru a se rezolva fără panică semnificativă asupra identității familiale. Familiile apropiate funcționează cu mentalități mature despre relații, având sentimentul că „aparținem împreună și ne putem adapta la orice schimbări sau sezoane diferite care ne vin în cale.”
Împletirea în familie reprezintă un filtru rigid. Fiecare linie de rețea este proiectată să rețină ceva. Numai componentele esențiale sunt lăsate să treacă prin plasă, iar filtrul va ajunge să rețină prea mult. Se înfunde, începe să ruginească, se erodează și explodează. Apropierea într-o familie este puloverul tricotat din fire individuale. Fiecare fir se învârte în jurul celorlalte pentru a deveni flexibil și funcțional. Puloverul se poate întinde și ajusta pe măsură ce ne mișcăm. Puloverul devine mai confortabil pe măsură ce îl purtăm.
