Impactul „Pânzei de păianjen” a Ucrainei: nu doar avioane distruse, ci și schimbarea frontului pe pistele odată sigure
O serie de explozii la bazele aeriene din adâncul Rusiei, pe 1 iunie 2025, au reprezentat un șoc pentru strategii militari de la Moscova. Atacul ucrainean asupra capacității strategice de bombardament a Rusiei ar putea răsturna regulile tradiționale ale războiului, oferind armatei mai mici un model pentru a contracara capacitatea unei națiuni mai mari de a lansa atacuri aeriene din spatele liniilor frontului. Operațiunea „Pânza de păianjen” a Ucrainei a implicat 117 drone telecomandate introduse ilegal în Rusia pe o perioadă de 18 luni, care au fost lansate către avioane parcate de către operatori aflați la kilometri distanță.
Raidul a distrus sau a avariat peste 40 de bombardiere strategice Tu-95, Tu-160 și Tu-22 M3, precum și un avion de avertizare timpurie A-50, conform oficialilor de la Kiev. Aceasta ar reprezenta aproximativ o treime din flota de atac cu rază lungă de acțiune a Rusiei și aproximativ 7 miliarde de dolari în echipamente. Chiar dacă imaginile din satelit vor reduce în cele din urmă aceste cifre, amploarea pagubelor este greu de ignorat.
Logica din spatele atacului este și mai greu de ignorat. Campaniile militare moderne tradiționale se concentrează pe adâncime, iar națiunile beligerante își construiesc puterea de luptă în „zone din spate” relativ sigure – centre logistice aflate adesea la sute, dacă nu la mii de kilometri de linia frontului. Acestea sunt locurile unde se formează noi unități militare și unde se află bombardiere cu rază lungă de acțiune, precum cele distruse în operațiunea din 1 iunie din Ucraina.
De la invadarea Ucrainei în 2022, Kremlinul s-a bazat pe bazele sale de bombardiere din spatele frontului, unele aflate la peste 3.000 de kilometri de frontul din Ucraina. Teoria victoriei Rusiei se bazează pe puterea aeriană coercitivă, având ca scop prăbușirea moralului civililor din Ucraina prin atacuri constante, chiar și în absența avansului forțelor terestre ruse.
Distrugerea platformelor de lansare, în schimb, subminează această teorie mult mai ieftin decât interceptarea tuturor rachetelor de croazieră în zbor, care are o rată de succes de 80%, dar se bazează pe echipamente donate de Occident, care sunt tot mai puține.
Vulnerabilitatea aerodromurilor
Aerodromurile au fost întotdeauna ținte critice în războiul modern, logica fiind că bombardierele și avioanele de vânătoare la sol sunt mai vulnerabile și mai ușor de lovit. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Serviciul Aerian Special al Marii Britanii a distrus aproximativ 367 de avioane inamice în Africa de Nord. În Vietnam, echipele de asalt ale Viet Cong și Armatei Nord-Vietnameze au pătruns în perimetrul american, provocând distrugeri semnificative.
Strategia de a lovi avioanele la sol rămâne eficientă deoarece impune costuri în cascadă. Fiecare crater din pistă și fiecare bombardier incendiat obligă armata inamică să investească în mijloace de a împiedica astfel de atacuri, iar acestea deturnează luptătorii de pe linia frontului pentru a proteja bazele.
O nouă eră a războiului cu drone
În operațiunea „Pânza de păianjen”, Ucraina a încercat să repete această strategie, profitând de elementul surpriză pentru a provoca șoc psihologic și dezorganizare. Cu apariția războiului cu drone, militarii discută despre „litoralul aerian”, zona de atmosferă situată deasupra forțelor terestre, dar sub altitudinea avioanelor de vânătoare și bombardierele de înaltă performanță. Dronele prosperă în această regiune, unde pot lovi ținte precum camioanele de combustibil sau bombardierele strategice fără a fi detectate.
Prin introducerea clandestină a unor echipe de lansare de drone, Kievul a creat platforme de lansare adânc în teritoriul Rusiei, surprinzând inamicul. Costurile acestei abordări sunt evidente: o dronă, o baterie de litiu și un focos costă sub 3.000 de dolari, în timp ce un bombardier rus Tu-160 costă aproximativ 250 de milioane de dolari.
Impactul asupra Rusiei
Operațiunea „Pânza de păianjen” va avea consecințe imediate și costisitoare pentru Rusia. Bombardierele care vor supraviețui vor trebui relocate, iar protejarea bazelor va necesita investiții semnificative. De asemenea, operațiunea va deturna soldați și tehnicieni instruiți, care ar putea fi folosiți pe linia frontului.
Pierderea a până la douăsprezece avioane Tu-95 și Tu-160 ar fi strategic jenantă și ar putea determina Kremlinul să reconsidere frecvența patrulelor aeriene pe distanțe lungi. Impactul psihologic al operațiunii este semnificativ, demonstrând că Ucraina poate lansa operațiuni sofisticate adânc în teritoriul rus.
Operațiunea a fost desfășurată în etape minuțioase, incluzând contrabanda cu drone și cercetarea meticuloasă a unghiurilor de filmare. Operatorii au lansat dronele la înălțimea copacilor pentru a maximiza eficiența atacului.
O nouă linie de front?
Pentru Ucraina, acest episod demonstrează o metodă repetabilă de a lovi obiective importante, bine apărate. Această strategie poate fi adaptată și pentru depozitele de rachete și fabricile din Rusia care produc drone de atac. Implicațiile operațiunii depășesc conflictul dintre Rusia și Ucraina, subminând ideea că zonele din spate sunt sigure. Dronele ieftine, lansate din interiorul teritoriului Rusiei, au distrus avioane costisitoare și au afectat capacitățile nucleare ale Moscovei. Forțele aeriene care depind de baze fixe mari trebuie să se întărească, să se disperseze sau să accepte că pistele lor de decolare constituie o nouă linie de front.
