Atrocități în Zamzam
În Sudan, Forțele de Sprijin Rapid (RSF) au continuat să avanseze în Zamzam, efectuează căutări casă cu casă, iar ocupanții erau executați sumari. Tayseer Abdalla a fost martoră la uciderea a două mătuși și a fiicelor acestora în casa lor, aproape de piața centrală. Mariam a văzut cum militanții au intrat în casa surorii sale, „au tras-o afară și au omorât-o. Ne-au sacrificat ca pe niște animale,” a declarat ea.
Intervenția RSF și luptele pentru supraviețuire
Ruqayyah și familia sa au fost atacați când încercau să plece, fiind deschiși focului fără avertisment. RSF a început să ofere mită pentru informații despre Hanadi, o asistentă medicală care se afla pe linia frontului, îngrijind răniții. Deși era vizibilă, militanții o căutau frenetic. Campul era apărat de unități de rezistență voluntară, dar acestea erau depășite numeric și tehnologic, cu aproximativ 200 de pickup-uri RSF atacând Zamzam, numărul acestora fiind de șapte ori mai mare decât cel al apărătorilor.
Hanadi: Un simbol al rezistenței
Hanadi a fost printre primii care au răspuns apelului de a apăra Zamzam, înarmată cu un cuțit de bucătărie. Cu toate că unitatea ei a respins cel puțin un atac, se afla într-o poziție vulnerabilă. Mijloacele de apărare erau insuficiente, iar speranțele pentru ajutoare de la o garnizoană militară din El Fasher nu s-au concretizat. După ce RSF a avansat, Hanadi a fost văzută salvând răniți, dar a fost împușcată de militanți care s-au infiltrat în tabără sub acoperirea civilianilor.
Uciderea și efectele asupra comunității
După moartea lui Hanadi, multe familii au început să fugă, fiind atacate de sniperi RSF. Mariam a fost martoră la tragedia unor copii care au fost uciși de obuze în timpul fugii. Cei care s-au ascuns în vizuini subterane au fost descoperiți și executați. În sudul Zamzam, Bakhit a fost găsită alături de soțul și copilul ei decedat, iar după căderea întunericului, RSF a continuat să terorizeze comunitatea, căutând femei de răpit și comițând violuri.
Reacția internațională și consecințele
În ciuda apelurilor de ajutor din partea umanității, oficialii din Londra nu au reacționat corespunzător, iar dovezile de genocid au fost tratate cu indiferență. Chiar dacă Regatul Unit este „penholder” pe Sudan, nu s-au luat măsuri, iar mulți au considerat că atacurile RSF au fost o provocare deliberată pentru comunitatea internațională.
Atrocitățile comise în Zamzam subliniază o criză umanitară profundă și necesitatea urgentă de intervenție internațională, lăsând comunitatea locală în fața unei catastrofe umanității.
