Teama de influența bunicilor asupra copiilor
Adesea, copiii adulți ai familiilor disfuncționale ezită să-și lase copiii să interacționeze cu părinții lor din teama că aceștia vor repeta comportamentele dăunătoare cu care s-au confruntat ei înșiși. Această frică este, de multe ori, nejustificată. Deși nu este necesar să aveți contact cu părinții care vă fac să vă simțiți rău, este important de știut că, în general, bunicii care au fost părinți mai puțin inspirați pot deveni bunici surprinzător de minunați.
Comportamentul bunicilor față de nepoți
Experiențele traumatice legate de bunici sunt rare, cu excepția cazului în care aceștia au fost principalii îngrijitori. Chiar și în situațiile în care un client a avut o relație mai puțin plăcută cu bunicul, discuțiile despre aceștia nu sunt frecvente în terapie. De obicei, focusul este pe impactul bunicilor asupra părinților, pentru a înțelege mai bine comportamentul acestora.
Percepția copiilor asupra bunicilor
Copiii tind să aibă o percepție diferită față de bunici. Fie îi iubesc, fie nu îi consideră o prezență importantă. Majoritatea părinților care au avut o experiență dificilă cu proprii lor părinți se tem că aceștia ar putea repeta aceleași comportamente cu nepoții lor. Totuși, părinții care au abuzat fizic sau emoțional nu vor repeta aceste comportamente cu nepoții.
Comportamentele părinților și impactul asupra copiilor
Comportamentele pasiv-agresive pe care părinții le-au folosit cu copiii lor nu vor fi percepute în același mod de către nepoți. În general, copiii nu se simt prizonieri ai bunicilor, așa cum se simțeau părinții lor la acea vârstă. În cele mai multe cazuri, bunicii nu vor acționa la fel de negativ cu nepoții, comportamentul lor fiind mai degrabă direcționat către părinți.
Considerații pentru vizitele cu bunicii
În cazul în care părinții sau socrii au probleme de sănătate mintală, cum ar fi dependența sau tulburările de personalitate, este recomandat să nu îi lăsați singuri cu copiii. Dar, dacă părinții nu se comportă agresiv, ci doar sunt ciudați sau intruzivi, acest lucru nu va avea un impact semnificativ asupra copiilor. Vizitele la bunici pot fi percepute de copii ca o experiență amuzantă sau ciudată.
Limitarea contactului pentru protejarea sănătății mentale
Dacă un părinte a avut o influență negativă asupra vieții copilului și nu a recunoscut sau schimbat comportamentele dăunătoare, este dreptul adultului să limiteze contactul. Aceasta înseamnă că copiii pot să nu interacționeze cu bunicii, iar adultul poate decide să își protejeze sănătatea mintală prin vizite rare și scurte.
Concluzie
Este important ca părinții să își prioritizeze sănătatea mintală atunci când iau decizii legate de contactul cu bunicii. Deși bunicii ar putea să se comporte mai bine cu nepoții decât au făcut-o cu părinții, este esențial ca fiecare adult să decidă ce nivel de interacțiune este cel mai sănătos pentru ei și pentru copii.
