Iluzia „paradisului” comunist
Aproape 36 de ani au trecut de la Revoluția din 1989, care a dus la căderea Regimului Ceaușescu. Cu toate acestea, în mod paradoxal, ideea că în comunism „era mai bine” a crescut în popularitate. Conform unui sondaj INSCOP din 22 iulie, 55,8% dintre români consideră regimul comunist un lucru bun pentru România. Această percepție se bazează pe nostalgia față de perioada pre-1989, cu argumente precum „Ceaușescu a fost un lider bun” și că „România era respectată pe plan extern” datorită relațiilor sale internaționale.
Corupția în perioada comunistă
Corupția în comunism era structurală și pătrunsă în toate domeniile societății, conform istoricilor. Corupția era omniprezentă, de la vârful statului până la cetățeanul de rând, care se descurca prin șpăgi și comerțul la negru. Acest fenomen a continuat să afecteze România și după 1989, corupția postdecembristă fiind considerată o moștenire a corupției din perioada comunistă.
Eficiența instituțiilor statului
Instituțiile statului în comunism nu erau eficiente, deoarece nu aveau ca scop servirea cetățeanului, ci erau subordonate statului și partidului. Istoricii afirmă că „singura instituție din România era Nicolae Ceaușescu”, iar instituțiile funcționau doar ca ghișee pentru executarea indicațiilor partidului.
România pe scena internațională
În perioada 1965-1973, România a avut o formă limitată de emancipare în politica externă, iar Ceaușescu a fost perceput ca un lider aparte de către Occident. Președintele Nixon a vizitat Bucureștiul în 1969, iar acest lucru a marcat o deschidere spre relații internaționale favorabile. Cu toate acestea, în anii ’80, România a început să fie izolată, iar relațiile cu Occidentul s-au deteriorat. Ceaușescu a fost considerat util pentru Occident, care dorea să-l folosească împotriva Uniunii Sovietice, dar această situație s-a schimbat rapid când nu a mai fost considerat un aliat valoros.
Suveranitatea României
România nu era o țară suverană, fiind înregimentată în Pactul de la Varșovia și CAER. Exemplele istorice arată că țara depindea de resurse externe, iar după căderea regimului din Iran, România s-a văzut nevoită să se întoarcă către URSS pentru petrol, ceea ce a dus la o criză economică. Discursurile ideologice promovate de Ceaușescu vizau consolidarea controlului asupra populației, dar, în realitate, România depindea de resursele externe pentru supraviețuire.
Concluzie
Percepția pozitivă asupra comunismului și a lui Nicolae Ceaușescu este alimentată de nostalgia față de o epocă percepută ca mai bună, însă analiza istorică subliniază corupția sistemică, ineficiența instituțiilor și dependența economică externă, oferind o imagine complexă și nuanțată a realității din acea perioadă.
