Pensiile în Franța depășesc salariile angajaților activi
În Franța, veniturile medii ale pensionarilor depășesc salariile persoanelor aflate în activitate, un fenomen economic rar întâlnit la nivel global. Un studiu realizat de Luxemburg Income Study, citat de Financial Times, arată că, spre deosebire de alte țări precum Germania sau Canada, unde angajații câștigă cu 5–30% mai mult decât pensionarii, în Franța pensiile au un avantaj mediu de 1% față de salariile active.
Impactul generației baby boom asupra sistemului de pensii
Fostul premier François Bayrou a identificat această situație ca fiind rezultatul „problemei generației baby boom”. Cei născuți în anii 1950 au contribuit relativ puțin la asigurările sociale, dar acum beneficiază de pensii semnificativ mai mari, în mare parte finanțate din bugetul statului. Această generație a influențat legislația, reducând vârsta de pensionare de la 65 la 60 de ani în 1983, iar apoi crescând-o la 62 de ani în 2010, în urma protestelor violente.
Cheltuieli și comparații de venituri
Astăzi, cheltuielile cu pensiile reprezintă aproape 14% din PIB-ul Franței. Un pensionar primește, în medie, de două ori mai mult decât a contribuit, pensia lunară medie fiind de aproximativ 1.500 de euro, comparativ cu salariul net mediu al adulților activi, care variază între 2.600 și 2.700 de euro. Această comparație devine și mai evidentă când se iau în considerare toți adulții, inclusiv șomerii și lucrătorii precari.
Inegalități în veniturile pensionarilor
Diferitele niveluri de venituri sunt și ele semnificative. Aproximativ 1,7% dintre pensionari primesc peste 4.500 de euro pe lună, iar foștii manageri de top pot câștiga chiar mai mult de 100.000 de euro anual, o parte considerabilă provenind din fonduri publice. De asemenea, pensionarea anticipată și creșterea speranței de viață fac ca francezii să petreacă, în medie, 25 de ani la pensie, mai mult decât americanii (20 de ani) sau britanicii (21 de ani).
Provocările reformelor sistemului de pensii
Reformele sistemului de pensii au generat întotdeauna proteste masive. Propunerea lui Emmanuel Macron de a ridica vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani a dus la demonstrații de amploare, iar ideea lui Michel Barnier de a amâna o creștere planificată a pensiilor a dus la căderea guvernului. Succesorul său, François Bayrou, a experimentat aceleași probleme, pierzând guvernarea din motive similare.
În concluzie, situația din Franța, în care pensionarii au venituri mai mari decât angajații activi, ridică provocări complexe legate de justiția socială și sustenabilitatea bugetară, necesitând o abordare atentă și echilibrată în reformele sistemului de pensii.
