Stabilitatea economică a Rusiei și incertitudinea viitorului
Călătorii ruși au experimentat întârzieri și anulări masive săptămânile trecute, când dronele ucrainene au determinat închiderea a 12 aeroporturi. Prețul cartofilor a crescut cu 166% în acest an, din cauza unei recolte slabe, parțial datorită lipsei de lucrători, deoarece mulți s-au înrolat în armată sau au ocupat locuri de muncă în fabricile din domeniul apărării. În estul Ucrainei, unde forțele Moscovei avansează lent la începutul unei noi ofensive de vară, Rusia suferă pierderi de peste 1.000 de soldați (morți sau răniți) în fiecare zi.
Costul războiului este în continuare suportabil pentru invadator. Deși președintele Vladimir Putin este foarte sensibil la opinia publică și o va lua în considerare atunci când își va evalua tacticile de pe câmpul de luptă, nu există dovezi că rușii cer încetarea luptelor. În conflictele anterioare purtate de Rusia, utilizarea recruților a generat resentimente și a devenit incomodă din punct de vedere politic pentru Kremlin. De această dată, Putin a evitat recrutarea, bazându-se pe soldați voluntari care primesc salarii și bonusuri generoase.
Un voluntar poate primi un bonus la angajare de până la 1,5 milioane de ruble (aproximativ 14.000 de lire sterline), echivalentul a aproape 18 luni de salariu mediu, plus un salariu de două ori și jumătate mai mare decât salariul mediu național. Oamenii percep situația ca pe o „lotterie”, având în vedere că, în caz de deces, familiile lor beneficiază de plăți de până la 15 milioane de ruble și alte avantaje, inclusiv pensii și acces preferențial la universitate pentru copiii lor.
Rusia este caracterizată de inegalitate economică între regiuni. Războiul a devenit un instrument eficient de echilibrare a inamicului, recruții și victimele provenind disproporționat din regiuni sărace precum Tuva, Buriatia și Daghestan. Afluxul de „bani de sicriu” a adus o bogăție fără precedent în aceste zone, cu depozitele bancare din Tuva și Buriatia crescând cu 151%, respectiv 81% în primii doi ani ai războiului. În Daghestan, cererea pentru materiale de construcție a crescut, iar constructorii erau aduși din alte regiuni pentru a face față boom-ului construcțiilor.
În ciuda inflației așteptate între 7,1% și 7,6% în acest an, salariile au crescut datorită unei piețe a muncii tensionate. Veniturile reale au crescut într-un ritm mai rapid decât în deceniile anterioare, iar sentimentul de optimism a crescut în rândul rușilor. Complexul industrial de apărare a fost amplificat, iar multe fabrici funcționează continuu. Totuși, economia rusă nu este o economie de război totală. Putin a luat măsuri pentru a proteja populația de efectele retragerii Occidentului, iar companiile internaționale părăsite au fost înlocuite cu altele interne.
Rușii din afara orașelor mari au dificultăți în a simți impactul asediului economic. Un sondaj recent a arătat că 42% dintre ruși consideră că situația din țară va fi mai bună în următorii trei până la cinci ani, în timp ce doar 10% cred că va fi mai rea. Într-un regim autoritar, protestele pot duce la arestări sau pedepse severe. Rușii au învățat să facă distincția între „adevărul oficial” și „adevărul de la masa bucătăriei”, dar mulți nu se grăbesc să ceară sfârșitul războiului.
Sentimentul public este important pentru Kremlin, iar administrația prezidențială folosește sondaje de opinie pentru a monitoriza nemulțumirea publicului. Putin știe că regimurile autoritare pot cădea dacă împing prea departe un public îndelung suferind. Opinia publică constrânge acțiunile lui Putin, care refuză să mobilizeze rezervele sau să desfășoare recruți, conștient de impactul negativ pe care aceste decizii le-ar avea asupra popularității sale.
De asemenea, Putin este nevoit să cheltuie bani pentru a proteja populația de efectele războiului. De exemplu, menținerea programului de credite ipotecare subvenționate costă mai mult decât salariile întregii forțe de poliție. Un sondaj recent a arătat că 61% dintre ruși doresc discuții pentru sfârșitul războiului, dar nu cu orice preț. Populația caută o victorie, nu o remiză sau o înfrângere.
Totuși, spațiul de manevră al lui Putin se micșorează. Pentru a menține un război sângeros și epuizant, el are nevoie de un flux constant de „muniție umană”. Recent, a existat o creștere a recrutării, deoarece oamenii au crezut că pot încasa bonusul de angajare fără a lupta. Economia a demonstrat o rezistență surprinzătoare, dar tensiunile încep să apară. Rata de bază a băncii centrale este menținută la 21%, ceea ce îngreunează investițiile. Creșterea PIB-ului, alimentată de cheltuielile pentru apărare, care reprezintă 40% din bugetul de stat, este așteptată să scadă de la 4% la sub 2%.
Aceste circumstanțe nu înseamnă că Putin va căuta pacea în viitorul apropiat. Există un sâmbure de adevăr în avertismentul adresat omologilor ucraineni conform căruia „suntem gata să luptăm un an, doi, trei – cât timp este nevoie”. Astfel, Putin trebuie să mențină stagnarea continuă a țării sale. Dacă nu reușește să păstreze acest echilibru, ar putea fi forțat să aleagă între război și puterea sa.
