Închidere abruptă a unui adăpost pentru femei refugiate
Noaptea de 29 mai a fost sumbră la 15 Mitsaki Street, un adăpost pentru femei în centrul Atenei. Încălțăminte, paltoane de iarnă, sticle de șampon și cearceafuri erau împrăștiate: bunuri pe care cele 30 de femei refugiate și cinci copii care trăiau acolo le-au muncit din greu pentru a le obține și pe care acum trebuiau să le abandoneze. A doua zi, adăpostul urma să fie închis definitiv.
Oksana Kutko, o ucraineană în vârstă de 51 de ani, care locuia acolo de trei ani după ce a fugit de bombele rusești din Harkov, a declarat: „Eram atât de stresată încât nu puteam să dorm”. Locatarii nu au reușit să găsească o alternativă de cazare în timpul scurt pe care l-au avut la dispoziție pentru a pleca. O femeie congoleză cu un fiu de șapte ani a întins pur și simplu un cearceaf pe trotuar.
Impactul tăierilor de ajutoare
Închiderea adăpostului a fost o surpriză. Aceasta se datorează tăierilor de fonduri pentru ajutoare externe de către guverne, lăsând persoanele cu vieți fragile fără sprijin. Thaleia Portokaloglou, psiholog asociat cu rețeaua Melissa, a spus: „Nevoia acestor femei de un loc sigur, speranța pentru viitor și necesitatea de a se vindeca – toate aceste lucruri sunt interconectate”.
Începând cu 20 ianuarie 2025, când președintele Donald Trump a înghețat bugetul de ajutoare externe ale SUA, organizațiile umanitare au suferit pierderi semnificative. METAdrasi, care opera adăpostul, a pierdut o treime din buget, ceea ce a dus la închiderea acestuia.
Contextul migrației în Grecia
Grecia a primit aproape 1,3 milioane de refugiați și migranți din 2014, iar așteptarea pentru a obține azil poate dura ani, lăsând mulți oameni dependenți de organizațiile umanitare. Directorul Consiliului Grec pentru Refugiați, Lefteris Papagiannakis, a declarat: „Pierdem întregul sistem de protecție internațională care a fost în vigoare timp de 80 de ani în doar șase luni”.
Criza ajutoarelor umanitare
Organizațiile umanitare din întreaga lume se confruntă cu haos. Dimitra Kalogeropoulou, director al Comitetului Internațional de Salvare în Grecia, a menționat: „Ne confruntăm cu o criză nevăzută în care oamenii suferă cu adevărat”. Pe 30 iunie, liderii organizațiilor de sprijin pentru migranți din Grecia s-au întâlnit de urgență. Nadina Christopoulou, director și co-fondator al rețelei Melissa, a declarat: „Toți ne confruntăm cu o criză existențială”.
Înainte de ianuarie, 90% din finanțarea UNHCR în Grecia provenea de la Departamentul de Stat al SUA. Acum, jumătate din finanțare și jumătate din personal au dispărut, iar Europa nu a intervenit pentru a compensa.
Consecințele pentru supraviețuitori
Tăierile de fonduri au dus la decizii dificile pentru organizațiile de ajutor. Sprijinul pentru victimele violenței sexuale a fost redus drastic. Christopoulou a subliniat că 970 de solicitanți de azil ar putea rămâne fără asistență, iar cel puțin 100 de supraviețuitori ai violenței sexuale ar pierde servicii esențiale.
După evacuarea din adăpost, Évodie, o femeie care a fugit de abuzuri severe în Republica Congo, a dormit pe străzi timp de o lună. A fost nevoită să se confrunte din nou cu traumele trecutului, iar pierderea adăpostului a reîntors-o în starea de vulnerabilitate.
Dezvoltarea psihologică și problemele de încredere
Évodie a găsit un loc într-un nou adăpost, dar rămâne incertă în privința duratei șederii sale. Inițial, era tăcută, dar a început să participe la activități, inclusiv la un cor. Reîntoarcerea la violență și instabilitate a afectat profund încrederea sa. Thaleia Portokaloglou a observat că nevoile s-au schimbat de la cele psihologice la cele de supraviețuire.
Acum, perspectivele de tăieri viitoare de fonduri amenință întreaga rețea umanitară din Grecia. „Toate programele vor fi afectate”, a concluzionat Christopoulou.
Concluzie
Închiderea adăpostului de pe strada Mitsaki ilustrează impactul devastator al tăierilor de ajutoare asupra celor mai vulnerabili, lăsându-i pe refugiați fără sprijin esențial în fața unei crize umanitare în expansiune.
