„Axa Rezistenței” s-a contopit într-un singur nucleu
Timp de decenii, liderii Iranului au construit o rețea de miliții aliate în Orientul Mijlociu, unite prin ura față de Israel și America, pentru a câștiga influență regională și a proteja regimul. Cu toate acestea, în contextul în care teocrația se confruntă cu provocări interne, aliații săi se abțin de la acțiuni militare, conform analistilor.
Aliații Iranului lipsesc din acțiune
Hezbollah-ul libanez, considerat cândva cel mai puternic grup din așa-numita „Axă a Rezistenței”, nu a lansat nicio rachetă de când Israelul a atacat Iranul. Capacitățile sale militare au fost afectate semnificativ de forțele israeliene în ultimul an. Hamas, gruparea palestiniană, este acum o umbră a ceea ce era, după 20 de luni de război cu Israelul, în care liderii săi au fost uciși și Gaza a fost devastată.
În Irak, milițiile șiite susținute de Iran nu au vizat bazele militare americane, așa cum au făcut-o în trecut. De asemenea, miliția houthi din Yemen a lansat rachete asupra Israelului, dar a rămas tăcută de atunci. Războaiele dure i-au făcut pe aliații Iranului precauți în fața Israelului, care a demonstrat capacități militare superioare.
Interesele proprii prevalează
Mulți membri ai milițiilor irakiene se concentrează acum pe propriile interese economice, având mult de pierdut dintr-un conflict extins. Alții, precum Hezbollah, își exprimă nemulțumirea față de lipsa de sprijin din partea Teheranului în timpul războiului cu Israelul. Renad Mansour, cercetător senior la Chatham House, afirmă că „pentru toate aceste rețele, în acest moment, este vorba despre supraviețuire”.
Perspectiva ca SUA să se alăture Israelului în bombardarea Iranului ar putea schimba calculele pentru unele dintre milițiile aliate, spun diplomații și analiștii. O astfel de acțiune ar putea genera o reacție violentă și solidaritate cu Iranul în întreaga lume musulmană.
Impactul atacurilor israeliene
Atacurile Israelului au slăbit și umilit Teheranul, având ca țintă instalații nucleare, infrastructură petrolieră și lideri guvernamentali și militari. Serviciile de informații israeliene s-au infiltrat profund în Iran, reușind să atace ținte din interiorul țării. Elisabeth Kendall, expertă în Orientul Mijlociu, subliniază că „a fost foarte șocant pentru houthi să vadă cât de profund este pătruns Iranul de serviciile de informații israeliene”.
În Irak, liderii milițiilor șiite au devenit atenți la tehnologie, utilizând telefoane mobile cu cartelă și schimbând frecvent numerele de telefon. Mansour afirmă că „toți sunt îngroziți de Israel”.
Tensiuni în rândul grupărilor aliate
Hezbollah a condamnat atacurile Israelului asupra Iranului, iar liderul grupului, Naim Qassem, a sugerat că Iranul poate gestiona confruntarea fără asistență din partea aliaților. Deocamdată, Hezbollah prioritizează reconstrucția capacităților și finanțelor sale. Există, de asemenea, semne de tensiuni persistente din cauza lipsei de sprijin în timpul conflictelor cu Israelul.
În Irak, liderii milițiilor au devenit mai precauți. Deși mulți rămân loiali Iranului, deciziile lor sunt influențate de interese economice. Miliția Kataeb Hezbollah a declarat că Iranul nu are nevoie de ajutorul său militar pentru a descuraja Israelul, dar va viza activele americane dacă SUA se implică în război.
Rebelii houthi, în ciuda retoricii antiamericane și antiisraeliene, nu sunt complet dependenți de Iran. Arsenalul lor a fost degradat semnificativ de atacurile aeriene americane, iar deciziile lor vor reflecta prioritățile proprii.
Alți analiști sugerează că houthi așteaptă momentul potrivit pentru a interveni în conflict, dar coordonarea cu Iranul rămâne strânsă, iar implicarea lor limitată pare să fie calculată.
