Bărbat palestinian din Gaza dă în judecată UE
Un bărbat palestinian, Mohammed Baraka, a intentat un proces împotriva Uniunii Europene, acuzând-o de încălcarea legislației belgiene, după ce a fost concediat din funcția sa din Gaza, în urma izbucnirii războiului. Baraka a lucrat la misiunea de asistență la frontieră a UE (EUBam) la Rafah, începând din 2006, ca parte a unei prezențe civile neînarmate.
Contextul concedierii
După izbucnirea conflictului, Baraka a fost evacuat în Cairo cu ajutorul UE, continuând să lucreze acolo, la fel ca alți colegi din Cisiordania. Totuși, el a fost concediat în acest an, în urma deciziei UE de a închide biroul de la Rafah din cauza războiului.
Acuzațiile de discriminare
În plângerea depusă la un tribunal din Bruxelles, avocatul său, Selma Benkhelifa, subliniază că Baraka nu contestă decizia de închidere a biroului, considerând că situația de securitate o justifică. Cu toate acestea, ea susține că colegii săi europeni, care lucrau și ei pentru EUBam la Rafah, nu au fost concediați, ci transferați în alte locații, ceea ce ar putea constitui o formă de „discriminare pe baza naționalității”.
Aspectele legale ale cazului
Baraka își bazează argumentația pe faptul că era angajat conform legislației belgiene, în timp ce UE l-a avut pe un contract cu durată determinată care se reînnoia anual. Aceasta ar constitui, conform legii, o încălcare, având în vedere că, după trei contracte consecutive, muncitorii trebuie să devină angajați permanenți, beneficiind de drepturile corespunzătoare.
Plângerea subliniază: „O prevedere care permite angajatorului să reînnoiască contractele pe durată determinată este contrară politicii publice belgiene și europene”. De asemenea, se menționează: „Este șocant să observăm că o instituție europeană eludează prevederile politicii publice menite să protejeze muncitorii. Contractul solicitanului trebuie reclasificat ca fiind un contract permanent.”
Declarațiile lui Baraka
Baraka a declarat că a intentat acest proces din cauza „injustiției” pe care a suferit-o. El a povestit: „În primele zile ale războiului din Gaza, mă confruntam, la fel ca toți ceilalți locuitori, cu un destin necunoscut și înfricoșător. Când mi s-a oferit evacuarea de către UE într-un loc sigur, ca angajat al UE cu 20 de ani de vechime, am acceptat oferta. Dar, dacă aș fi știut că destinul meu va fi concedierea și lăsarea într-un loc fără reședință sau drepturi fundamentale, nu aș fi acceptat. Nimic din toate acestea nu mi-a fost explicat înainte.”
Concluzie
Cazul lui Mohammed Baraka ridică întrebări importante cu privire la drepturile angajaților și tratamentul acestora de către instituțiile internaționale, subliniind necesitatea respectării legislației naționale și a drepturilor fundamentale ale muncitorilor, în special în perioade de conflict.
