Cadre didactice în acțiune la Piața Victoriei
La protestul de la Piața Victoriei, cadrele didactice și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care au fost tratate de-a lungul ultimelor trei decenii de către oficialii din educație. O profesoară a declarat: „Ne-am simțit umiliți, mințiți, jigniți. În ultimii 30 de ani, niciun ministru n-a îndrăznit să se poarte cu noi cum s-a purtat domnul Daniel David.”
Volumul de muncă al profesorilor
Cadrul didactic a subliniat volumul considerabil de muncă pe care îl depun profesorii, menționând că nu sunt plătiți pentru activitățile suplimentare, cum ar fi simulările, olimpiadele și orele de consiliere cu părinții. Aceasta a explicat că, deși programul oficial este de 40 de ore, realitatea este diferită: „Cele 20 de ore pe care mi le dau la clasă înseamnă încă 20 de ore de reflecție referitoare la actul didactic, de pregătire, de corectat, pregătire de materiale.”
Necesitatea recunoașterii muncii didactice
Profesora a insistat asupra importanței de a recunoaște munca profesorilor ca fiind mai complexă decât se percepe în mod obișnuit. „Practic, noi nu avem 40 de ore. Asta ar trebui să înțeleagă și domnul David, și societatea, că nu suntem pe șantier. Avem o muncă ce necesită foarte multă analiză, dacă vrem să o facem bine, particularizăm relațiile cu copiii.”
Concluzie
Protestul profesorilor evidențiază o criză în domeniul educației, solicitând o reevaluare a condițiilor de muncă și a recunoașterii profesionale, în special în contextul abordării diferite a ministrului Daniel David comparativ cu predecesorii săi.
