Căutarea operelor pierdute pentru orgă ale lui Bach
Cercetările lui Peter Wollny, muzicolog și director al arhivei Bach din Leipzig, au dus la descoperirea a două lucrări necunoscute anterior de Johann Sebastian Bach: Chaconne în re minor BWV 1178 și Chaconne în sol minor BWV 1179. Aceste lucrări au fost interpretate pentru prima dată la biserica Sf. Toma din Leipzig, după o absență de 300 de ani.
Descoperirea inițială
Wollny a început căutările sale în 1992, când a găsit două partituri neatribuite din secolul XVIII într-o bibliotecă din Bruxelles, în timpul studiilor sale de doctorat la Harvard. Deși la început nu considera că aceste lucrări ar putea fi ale lui Bach, a păstrat copiile lor timp de 30 de ani, având un sentiment vag că ar putea fi interesante într-o zi.
Analiza lucrărilor
Ambele lucrări sunt chaconne, un tip de dans spaniol care a evoluat într-o formă artistică unică în jurul anului 1700. Ce le distinge este o linie de bază scurtă, repetată pe tot parcursul lucrării, numită ostinato. În mod obișnuit, aceste ostinato au lungimi fixe, dar în Chaconne în re minor, Wollny a observat că compozitorul a extins lungimea motifului, ceea ce este neobișnuit pentru perioada respectivă.
Wollny a subliniat că aceste lucrări nu se încadrau în stilul compoziției mainstream din jurul anului 1703, având elemente unice comparabile numai cu Passacaglia în do minor BWV 582, o altă lucrare importantă a lui Bach.
Identificarea autorului
De-a lungul anilor, Wollny a descoperit 20 de documente suplimentare care corespundeau cu scrisul original, dar nu reușea să identifice autorul. O descoperire cheie a avut loc în 2012, când un coleg de-al său a găsit o scrisoare din 1727, în care Salomon Günther John solicita un post de organist. Scrisul său se potrivea cu cel al documentelor găsite de Wollny, ceea ce a stârnit noi ipoteze.
Totuși, Wollny a fost precaut în a concluziona că lucrările ar fi fost scrise de John, deoarece notarea conținea mici greșeli care nu ar fi fost caracteristice unui student care urma stilul lui Bach. Cea mai recentă dovadă a venit în 2023, când un document de la o curte din 1716, care fusese pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a confirmat cu certitudine identitatea autorului.
Impactul descoperirii
Descoperirea acestor lucrări pierdute aduce o nouă lumină asupra operei lui Bach și demonstrează importanța cercetării continue în domeniul muzicologiei. Wollny a recunoscut că progresele tehnologice, cum ar fi inteligența artificială, ar putea simplifica astfel de căutări în viitor, dar a subliniat valoarea dedicării și a muncii de cercetare aprofundate.
În concluzie, identificarea acestor lucrări pierdute nu numai că îmbogățește patrimoniul muzical al lui Bach, dar și reafirmă relevanța cercetării muzicologice în descoperirea și protejarea operelor de artă de neprețuit.
