Ce să nu spui când copilul tău are o criză
Te îngrijorează comportamentul copilului tău? Poate că are crize de furie care te lasă surprins de reacțiile intense. Este frustrant, nu-i așa? Este posibil să folosești termeni precum „preocupat”, „hipersensibil”, „agitat” sau „exploziv” pentru a-l descrie. Nu înțelegi de ce copilul tău are dificultăți în a face față situațiilor zilnice și de ce nimic din ce spui sau faci nu pare să ajute. Te simți ca și cum ai merge pe coji de ouă, neștiind ce ar putea provoca o reacție puternică.
Este aceasta o situație normală? Problemele de învățare, ADHD-ul sau anxietatea sunt explicații medicale posibile pentru comportamentul copilului tău. Aceste condiții clinice debilitante pot fi ameliorate semnificativ cu ajutorul tratamentelor comportamentale și medicale. Dacă suspectezi că una dintre acestea se află la baza dificultăților copilului tău, este recomandat să cauți suport.
Ce să nu spui în timpul unei crize
Când copilul tău are o criză, există anumite lucruri pe care ar trebui să eviți să le spui. De exemplu, fraza „Relaxează-te! Nu-ți face griji.” este desconsiderantă pentru cineva care se simte anxios. Copilul tău nu poate, în acel moment, să își controleze emoțiile, și aceasta este esența problemei. Evită să spui lucruri de genul „Nu ar trebui să fii atât de trist” sau „Nu ai de ce să-ți fie frică.” Aceste afirmații nu ajută și pot crește anxietatea, ceea ce nu este deloc constructiv.
De asemenea, nu-i spune ce să facă. În astfel de momente, copilul nu va procesa feedback-ul, iar asta îi va întări sentimentul de neputință și pierdere a controlului.
Ce să faci când copilul are o criză
Atunci când copilul tău are o criză, iată câteva sugestii utile:
- Acknowledge the experience: „Știu că te simți foarte speriat în acest moment.” sau „Se pare că te simți destul de copleșit.”
- Show compassion for the experience: „Îmi displace când mă simt așa.” sau „Știu că, atunci când sunt copleșit, parcă rămân blocat și nu pot face nimic.”
- Ask permission to help or redirect: „Vrei să discutăm despre modalități de a face față acestor sentimente?” sau „Ți-ar plăcea să facem împreună un plan pentru a te ajuta să te simți mai puțin copleșit?”
Este important să reții că nu poți raționa cu gândurile anxioase ale copilului tău. Cheia pentru a susține pe cineva care se panică sau se simte anxios este simplă: fii prezent. Dacă copilul nu este pregătit să treacă la altceva, asigură-l că totul este în regulă. Oferindu-i spațiu să simtă anxietatea ar putea să-l ajute să iasă din această stare.
Gândurile anxioase pot fi foarte neplăcute, adesea născute dintr-un sentiment de lipsă de control. Găsirea unor modalități de a oferi copilului tău mici doze de control îl ajută să își dezvolte încrederea. Soluțiile lor devin parte din succesele lor — indiferent de cât de mici sunt pașii.
Concluzie
Înțelegerea emoțiilor copilului tău și abordarea crizelor cu empatie și răbdare poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor emoționale și asupra relației voastre. Sprijinul și validarea sentimentelor lor sunt esențiale pentru a-i ajuta să facă față provocărilor zilnice.
