Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora din Alexandria
Pe 11 septembrie, creștinii o sărbătoresc pe Cuvioasa Maica noastră Teodora, originară din Alexandria, care a trăit în timpul împăratului Zenon, în anul 472.
Viața și pocăința Cuvioasei Teodora
Teodora, căsătorită cu un bărbat legiuit, a dus o viață neprihănită până când, din pizma diavolului, a căzut în păcatul preacurviei. Conștientizând gravitatea faptei sale, a decis să își schimbe viața. Astfel, a renunțat la îmbrăcămintea femeiască, îmbrăcând schima bărbătească și a ales să se numească Teodor, retrăgându-se într-o mănăstire bărbătească pentru a se pocăi.
Nevoințele și încercările
După doi ani de nevoințe și slujbe grele în mănăstire, Teodora a fost clevetită, fiind acuzată de desfrânare cu o femeie. Acuzarea a fost susținută de apariția unui prunc pe care l-a hrănit cu curăție, acceptându-l ca fiind al său. Aceasta a fost o dovadă a smereniei și pocăinței sale.
Perseverența și răsplata
Teodora a locuit lângă mănăstire timp de șapte ani, confruntându-se cu greutăți și suferințe. Prin rugăciuni, osteneli și privegheri, a reușit să-și păstreze credința și să se nevoiască asemenea bărbaților. Astfel, a devenit un model de virtute, ajungând să fie recunoscută pentru sfințenia ei.
Moartea și cinstirea sa
La finalul vieții, Cuvioasa Teodora a fost răsplătită pentru toate nevoințele sale, fiind primită cu bucurie de Hristos. Monahii care au cunoscut viața ei au preamărit minunea sfințeniei sale.
Concluzie
Cuvioasa Maica Teodora rămâne un exemplu de pocăință și devotament, inspirând credincioșii prin viața sa dedicată lui Dumnezeu și prin lupta ei împotriva păcatului.
