Comportamente ciudate la cei cu părinți toxici
Experiențele pozitive din copilărie și relațiile sănătoase cu părinții pot avea un impact protector asupra copiilor deveniți adulți, conform unui studiu publicat în Pediatrics. Pe de altă parte, nevoile neîmplinite și părinții problematici pot influența semnificativ relațiile, sănătatea mintală și bunăstarea acestora în viața adultă. De la stiluri de atașament nesigure până la stima de sine scăzută, persoanele cu părinți toxici au de parcurs un drum lung de recuperare pentru a-și schimba traiectoria vieții.
Dezvoltarea emoțională este afectată atunci când părinții aplică discipline dure sau sunt frecvent absenți. Copiii nu beneficiază de suportul, căldura și intenționalitatea părinților buni, adoptând în schimb mecanisme de apărare pentru a-și proteja energia. În viața adultă, există câteva comportamente ciudate pe care le veți observa la cei care au avut părinți toxici; iar, deși este o provocare, există întotdeauna posibilitatea de a schimba narațiunea.
1. Se apără la feedback și critici
Adulții care au avut părinți toxici se simt adesea ofensați de feedback și critici, percepându-le ca pe un atac personal, mai degrabă decât ca pe o oportunitate de creștere. Aceasta se datorează stimei de sine scăzute și nevoii de control, ceea ce face ca astfel de conversații să fie deosebit de dificile pentru ei.
2. Se îngrijorează că sunt o povară
Persoanele care au fost învățate că sunt o „povară” pentru părinți se tem adesea că vor fi „prea mult” pentru ceilalți. Aceasta poate duce la o tendință de a-și asuma responsabilitatea pentru lucruri care nu sunt vina lor sau la a-și cere scuze excesiv, afectând relațiile lor.
3. Continuă cicluri de relații toxice
Părinții influențează adesea relațiile romantice pe care le căutăm în viața adultă. Astfel, persoanele cu părinți toxici pot să cadă în cicluri de relații nesănătoase, căutând subconștient relații care să le ofere un sentiment de siguranță, chiar dacă acestea sunt toxice.
4. Se simt vinovați când nu fac nimic
Pentru cei care și-au legat valoarea de muncă sau productivitate, odihna poate fi o sursă de vinovăție. Persoanele cu părinți toxici pot simți că nu au permisiunea de a se odihni, având în vedere că au fost învățate să facă totul pentru a menține pacea emoțională acasă.
5. Se așteaptă întotdeauna la ce e mai rău
Persoanele care au crescut în medii instabile se obișnuiesc să se aștepte la cele mai rele scenarii. Această atitudine este rezultatul traumatizării timpurii, care le-a învățat să fie pregătite pentru orice eventualitate.
6. Au dificultăți în a avea încredere
Persoanele care au avut părinți toxici pot avea o dificultate semnificativă în a avea încredere în sine sau în ceilalți. Acest lucru este adesea legat de traumele din copilărie și de nevoile neîndeplinite.
7. Tind să se învinovățească
În timpul conflictelor, persoanele cu părinți toxici pot cădea în obiceiul de a se învinovăți, preferând să păstreze aparența de pace chiar și atunci când nu sunt vinovate.
8. Au dificultăți în a-și numi și exprima emoțiile
Traumele din copilărie pot duce la o disfuncție emoțională, făcându-i pe cei afectați să nu poată identifica sau exprima emoțiile, având în vedere că nu au avut un mediu sigur pentru a practica aceste abilități.
9. Sunt hiperindependenți
Independența extremă poate fi o reacție la trauma suferită în copilărie, unde persoanele au simțit că nu au puterea de a controla nimic în viața lor.
10. Se așteaptă ca oamenii să îi dezamăgească
Persoanele cu părinți toxici sunt adesea sceptice față de ceilalți, așteptându-se ca aceștia să le dezamăgească, ceea ce le amplifică starea de anxietate.
11. Folosesc umorul pentru a-și minimaliza emoțiile
Umorul poate fi utilizat ca o modalitate de a face față tensiunii emoționale, cei care au avut părinți toxici putând compensa astfel pentru incapacitatea de a-și exprima emoțiile în mod direct.
Aceste comportamente ciudate sunt semne ale unei copilării dificile și subliniază necesitatea de a conștientiza impactul pe care părinții toxici îl pot avea asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Identificarea acestor comportamente poate fi primul pas către vindecare și schimbare.
