Continentul singurătății: epidemia izolării sociale afectează africanii
Singurătatea a fost o constantă în viața lui Macyleen încă de la nouă ani, când mama ei a murit în orașul său natal din Zimbabwe. A fost trimisă să locuiască cu tatăl ei, care era adesea plecat de acasă pentru muncă, iar noua sa soție nu o accepta, având o atitudine abuzivă emoțional. Macyleen a crescut alături de trei frați vitregi, dar aceștia erau mult mai mari. Acum, la 33 de ani, construiește o afacere de îngrijire a copiilor și se ocupă singură de cei patru copii în Gqeberha (fost Port Elizabeth), Africa de Sud.
Conform unui raport publicat în iunie de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Africa este cel mai singuratic continent de pe Pământ. Aproape un sfert (24%) dintre oameni au raportat că se simt singuri, adolescenții cu vârste între 13 și 17 ani fiind cei mai afectați. Ratele de singurătate în alte regiuni sunt mai scăzute: 21% în estul Mediteranei și 18% în sud-estul Asiei, în timp ce Europa are cea mai mică rată, de aproximativ 10%.
Schimbările culturale și sociale
OMS a declarat singurătatea o „problemă globală de sănătate publică” și a lansat o comisie internațională pentru a examina acest fenomen. Africa este tradițional percepută ca având o cultură colectivistă, care prioritizează nevoile grupului în detrimentul individului, dar acest lucru se schimbă. Dr. Cleopa Mailu, membru al comisiei și fost ministru al sănătății din Kenya, a recunoscut că percepția sa inițială despre singurătate în societatea africană era eronată, fiind rezultatul unei internalizări a trecutului.
Singurătatea nu este recunoscută ca o problemă în Africa, iar discuția despre aceasta este evitată. Bunăstarea socială a fost neglijată în politicile de sănătate, în favoarea bolilor infecțioase și non-infecțioase. În același timp, orașele de pe continent se extind rapid; se estimează că populația urbană a Africii se va dubla în următoarele trei decenii, de la 700 de milioane la 1,4 miliarde până în 2050.
Impactul urbanizării și globalizării
Dr. Mailu subliniază că nivelurile mai ridicate de singurătate sunt atribuite unei societăți în schimbare, urbanizării accelerate și globalizării, precum și noilor structuri de guvernare, migrației, sărăciei și schimbării viziunilor asupra bogăției și succesului. În trecut, bogăția era definită diferit; acum, există diferite niveluri de sărăcie, ceea ce duce la o presiune socială crescută.
Macyleen observă că Africa în care a crescut este foarte diferită de cea de azi. Oamenii imită cultura vestică, concentrându-se pe sine și pe cei apropiați, ceea ce contribuie la egoismul crescut. Aceasta se simte singură, temându-se de judecata celorlalți ca mamă singură cu copii din relații diferite. Are puține oportunități de socializare, fiind ocupată cu afacerea și creșterea copiilor fără sprijin financiar.
Problemele tinerilor și soluțiile existente
Lateefat Odunuga, psiholog și consilier global pentru rețeaua africană de experți în politici pentru tineret, afirmă că Africa trece de la un continent cu comunități strâns unite la unul unde viața tradițională este eradicată de urbanizare. Singurătatea este o problemă urgentă pentru tineri, care se confruntă cu șomaj, abuz de droguri și probleme de sănătate mintală, iar sinuciderile cresc în rândul acestora.
Creșterea costului vieții determină oamenii să prefere să rămână acasă în loc să participe la evenimente culturale. Tehnologia contribuie de asemenea la problemă, mulți alegând să folosească aplicații precum TikTok pentru divertisment sau consultând ChatGPT pentru probleme de sănătate mintală în loc să discute cu membrii familiei.
Deși singurătatea nu este recunoscută pe scară largă în Africa, există organizații care se dedică abordării acesteia, precum Friendship Bench, care antrenează lucrători din domeniul sănătății comunitare să ofere terapie cognitiv-comportamentală de bază. De asemenea, programul AgeWell din Cape Town a demonstrat că vizitele regulate ale voluntarilor pentru a oferi companie persoanelor mai în vârstă au dus la o scădere a singurătății și la o creștere a participării sociale.
Concluzie
În fața acestor provocări, este esențial ca societatea africană să abordeze problema izolării sociale și să promoveze conexiuni între oameni pentru a preveni o criză de sănătate mintală și alte probleme sociale mai grave.
