Controverse în Suedia privind Canonul Cultural
Propunerea pentru un “canon cultural” suedez a suscitat critici intense, datorită omisiunilor notabile din lista celor 100 de opere și referințe care definesc cultura și istoria Suediei. Printre lucrurile incluse se numără Biblia Gustav Vasa din 1541, Pippi Șosețica, Ikea, dreptul de a hoinări, concediul de paternitate, joiks-urile Sámi, premiul Nobel, dar absența celebrului grup ABBA și a creațiilor post-1975 a stârnit indignare.
Critici și reacții
Criticii susțin că acest canon este un “proiect educațional naționalist”. Președintele comitetului, istoricul Lars Trägårdh, a declarat că Suedia trebuie să îmbrățișeze un “naționalism democratic”. El a subliniat că, de la al Doilea Război Mondial, cultura suedeză s-a caracterizat prin modernism, internaționalism și multiculturalism, acuzând că lista ignoră cultura suedeză și națiunea suedeză.
Structura canonului cultural
Lista este împărțită în 11 categorii, incluzând poezii, muzică, economie, religie și invenții. Printre elementele menționate se află cabana Lilla Hyttnäs din Dalarna, lucrările Hilmei af Klint, Primăria din Stockholm și cântecele lui Evert Taube. De asemenea, sunt incluse tradiții precum cursa de schi Vasaloppet și acordul Lappkodicillen din 1751, care recunoaște dreptul poporului Sámi de a se deplasa liber între Suedia și Norvegia.
Omisii și controverse suplimentare
Categoria religie este dominată de intrări creștine, în ciuda populației musulmane din Suedia, iar lista nu include repere islamice, ceea ce a fost criticat de site-ul de știri suedez Alkompis. Proiectul canonului cultural a fost parte a acordului de coaliție pentru guvernul condus de Moderati, care depinde de sprijinul Partidului Democrat Suedez de extremă dreapta.
De la inițierea acestui proiect în 2023, au fost exprimate critici din partea Academiei Suedeze, Asociației Scriitorilor Suedezi și minorităților naționale din Suedia, inclusiv a poporului indigen Sámi. Publicul a fost invitat să contribuie cu un “canon al poporului”, care a primit aproximativ 10.000 de propuneri, inclusiv din partea rapperiței Silvana Imam, dar nimic din aceste sugestii nu a fost inclus în canonul oficial.
Puncte de vedere divergente
Trägårdh a declarat că canonul ar trebui să fie un “obiect în mișcare” care să fie actualizat regulat, pentru a reflecta realitățile contemporane din societatea suedeză. Marlen Eskander, fondatoarea Institutului pentru Promovarea Lecturii, a părăsit comitetul, descriind canonul ca fiind “foarte excludent” și subliniind că stabilirea unei limite de 50 de ani exclude experiențele contemporane.
Ministerul suedez al culturii, Parisa Liljestrand, a respins criticile, afirmând că proiectul canonului a fost interpretat greșit, susținând că acesta urmărește incluziunea.
Concluzie
Controversele legate de canonul cultural suedez reflectă tensiunile actuale din societatea suedeză, în contextul unei creșteri a politicii identitare și a sentimentului anti-imigranți, subliniind nevoia de a reevalua ce constituie cultura națională în era multiculturalismului.
