„Corăbiile întunecate” și artileria țarului: Povestea căderii în capcana unei dintre cele mai colosale înșelătorii din istoria Spaniei
Tunurile rusești aflate în diverse orașe de pe coasta Spaniei, de la Cartagena în sud până la Ferrol în nord-vest, reprezintă rămășițele uneia dintre cele mai mari escrocherii din istorie – „Corăbiile negre” vândute de Țarul Alexandru I al Rusiei regelui Spaniei, Ferdinand al VII-lea. Potrivit academicianului spaniol Diego Quevedo Carmona, specializat în istorie navală, 630 de tunuri din Rusia au ajuns în Spania. Dintre acestea, cel puțin 18 au devenit piese de muzeu sau au fost expuse în grădini publice sau piețe din orașe precum Vigo, Cadiz, Ferrol sau Cartagena, în timp ce multe altele au fost reciclate pentru consolidarea fundației unor clădiri sau utilizate ca piese metalice pentru acostare.
Ferdinand al VII-lea a făcut o afacere extrem de proastă cu țarul Alexandru I într-un moment în care casa regală a Spaniei avea nevoie urgentă de corăbii pentru a păstra controlul asupra coloniilor de peste oceane. Acordul a fost semnat pe 11 august 1817, iar Spania urma să plătească Rusiei 68 de milioane de reali pentru opt nave ale Imperiului Țarist. Corăbiile, aflate sub comanda contraamiralului Anton Vasilievici von Moller, au plecat din Tallinn în octombrie 1817 și au ajuns la Cadiz abia pe 21 februarie 1818 după ce echipajul a efectuat mai multe reparații în diverse porturi.
La sosire, adevărata față a înșelătoriei a fost dezvăluită: corăbiile se aflau într-o stare deplorabilă, fiind cunoscute sub denumirea de „Corăbiile negre” nu doar din cauza culorii lemnului, ci și pentru că navele fuseseră unse cu gudron pentru a preveni scufundarea. Lemnul era crăpat, iar găurile permiteau pătrunderea apei. După inspectarea navelor, s-a stabilit că majoritatea erau degradate dincolo de punctul de reparare, doar piesele din fier fiind utilizabile.
Ferdinand s-a plâns țarului, care a recunoscut că vasele ajunseseră într-o stare dezastruoasă, trimițând ulterior trei fregate care au sosit din Rusia în octombrie 1818. Din cele trei nave, doar două au reușit să traverseze Oceanul Atlantic, dar ghinionul s-a abătut din nou asupra spaniolilor: vasul redenumit Reina Isabel a fost capturat în Chile de luptătorii pentru independență, iar Viva a fost scufundată în Havana. Fregata redenumită Alejandro I a început să ia apă în timpul traversării Atlanticului și a fost nevoită să se întoarcă în Spania.
Afacerea ratată cu corăbii a fost influențată și de corupția care afecta Casa de Bourbon, unde o parte din banii alocați tranzacției au dispărut, probabil furați de consilierii lui Ferdinand al VII-lea. Rusia a primit în cele din urmă ceva mai mult de jumătate din suma stipulată în contract și a încercat fără succes să obțină restul banilor timp de un deceniu. Negocierea afacerii s-a realizat fără implicarea ministrului de stat și a celor responsabili pentru marină și trezorerie.
Majoritatea „Corăbiilor negre” au fost dezasamblate între 1821-1823, rămânând doar câteva provizii și piese de artilerie reutilizabile. Unele dintre tunuri au fost montate pe nave spaniole, precum Guerrero, Constitucion, Soberano sau Heroe, păstrând însă amprenta vulturului imperial cu două capete, simbolul folosit de țarii Rusiei.
