Introducere în era nucleară
Acum 80 de ani, un bombardier american B-29 a lansat o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima, marcând începutul erei atomice. Prima descriere tehnică a unei arme nucleare utilizabile pe câmpul de luptă a fost redactată în Marea Britanie, înainte de Proiectul Manhattan, sub forma Memorandumului Frisch-Peierls, scris în 1940 de fizicienii Otto Frisch și Rudolf Peierls de la Universitatea din Birmingham.
Detalii despre Memorandum
Documentul, extrem de secretizat, a avut o singură copie și a propus crearea unei bombe din uraniu îmbogățit, suficient de compactă pentru a fi lansată dintr-un avion. Frisch și Peierls au avertizat că o astfel de explozie ar distruge viața într-o zonă extinsă, cu contaminare radioactivă inevitabilă. „Dimensiunea acestei zone este dificil de estimat, dar probabil că va cuprinde centrul unui oraș mare,” au scris cei doi cercetători.
Impactul bombelor atomice
Atacurile asupra Hiroshima și Nagasaki au dus la moartea imediată a 100.000 de oameni, iar alți 100.000 au decedat ulterior, majoritatea fiind civili. Bombardamentele au eliberat o energie echivalentă cu 16 și 20 de kilotone de TNT, suficiente pentru a încheia cel de-al Doilea Război Mondial. Comparativ cu armele nucleare actuale, aceste bombe erau infime. Alexandra Bell, președinta organizației Bulletin of the Atomic Scientists, a descris aceste arme ca fiind „cele mai îngrozitoare” create vreodată.
Arsenalul nuclear modern
Prima bombă termonucleară a fost testată în 1952, având o putere de cel puțin 500 de ori mai mare decât bombele de la Hiroshima. Focoasele nucleare moderne, cum ar fi cele W76, utilizate de rachetele Trident ale Statelor Unite și Marii Britanii, sunt de șase ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima. O astfel de rachetă ar putea provoca un sfert de milion de victime într-un oraș de mărimea Londrei.
Pericolele globale actuale
În prezent, nouă țări dețin arme nucleare, iar SUA și Rusia au fiecare aproximativ 4.000 de focoase nucleare, reprezentând 90% din arsenalul global. China dezvoltă anual noi focoase și rachete, iar Marea Britanie, împreună cu alte puteri nucleare, își modernizează arsenalele. Cursa înarmării nucleare contemporane este considerată mai periculoasă decât Criza rachetelor cubaneze din 1963, având în vedere riscurile existențiale crescânde.
Reflecții finale
După observațiile devastatoare ale folosirii bombei atomice, Rudolf Peierls s-a dezis de proiect și a militat pentru dezarmare. Starea geopolitică fragilă de astăzi, caracterizată prin tensiuni și riscuri nucleare, subliniază pericolul continuu pe care aceste arme îl reprezintă pentru întreaga umanitate.
