Cum să alegi corect între „fi” și „fii”
În limba română, formele „fi” și „fii” sunt adesea confundate, deși se scriu diferit în funcție de contextul gramatical. Aceste forme au utilizări distincte, iar alegerea corectă depinde de sensul propoziției. Confuzia dintre „fi” (cu un singur „i”) și „fii” (cu doi „i”) este una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale.
Când se scrie „fii” cu doi „i”?
Forma „fii” se folosește în următoarele situații:
- La modul imperativ afirmativ (când se exprimă o poruncă, un îndemn sau un sfat). Exemplu: „Fii atent la detalii!” sau „Fii bun”.
- La modul conjunctiv prezent timpul prezent, persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și cea negativă. Exemple: „Să fii tu mai bun decât ceilalți!”, „Să fii cuminte” sau „Să nu fii timid”.
- Viitorul format de la conjunctiv (viitorul popular), atât la forma afirmativă, cât și negativă. Exemple: „Tu o să fii”, „Tu ai să fii”, „Tu nu o să fii” sau „Tu nu ai să fii”.
Când se scrie „fi” cu un singur „i”?
Forma „fi” se folosește în următoarele situații:
- Când verbul „a fi” intră în componența conjunctivului perfect. Exemple: „să fi fost”, „să fi spus”, „Nu știu să fi fost și el acolo”.
- Imperativ negativ: „Nu fi obraznic!”.
- Condicional prezent: „Aș fi”, „ai fi”.
- Condicional perfect: „Aș fi fost”, „ai fi fost”, „ai fi spus”, „ai fi făcut”.
- Conjunctiv perfect: „Să fi știut”, „să fi fost”, „să fi avut”, „să fi făcut”.
- Viitor: „Voi fi”, „vei fi”.
- Verbe + fi: „Pot fi”, „poți fi”, „să poată fi”, „să poți fi”, „vei putea fi”.
Cum îți dai seama care este forma corectă?
Cu excepția imperativului, pentru a verifica dacă ai scris corect forma verbului „a fi”, este util să îl conjugi. Dacă forma se modifică în funcție de persoană (de exemplu: „să fii”, „fiu”, „fii”, „fie”), se scrie cu doi „i”, deoarece se adaugă desinența specifică persoanei. Exemple: „Să (nu) fii cuminte”, „Să (nu) fiu cuminte”, „Ai să fii”, „Am să fiu”, „O să fii”, „O să fiu”.
În schimb, când forma rămâne constantă, indiferent de persoană, se scrie cu un singur „i”. Este cazul formelor de infinitiv sau al construcțiilor de conjunctiv perfect. Exemple: „Tu vei fi”, „voi fi”, „poți fi”, „aș fi”, „să fi mers”, „să fi fost”.
