Cum să te vindeci după o copilărie fără sprijin maternal
Experiențele de abandon emoțional din partea mamei, chiar și atunci când aceasta era fizic prezentă, pot conduce la ceea ce este cunoscut sub numele de „rana maternă”. Această formă de neglijare emoțională poate avea loc din diverse motive, inclusiv dependență, depresie, muncă excesivă sau epuizare emoțională din cauza circumstanțelor de viață.
În cazul meu, abandonul emoțional a avut loc în contextul în care eram al optulea copil dintr-o familie cu opt copii, născuți pe parcursul a două decenii. Când am venit pe lume, mama mea era obosită și emoțional epuizată. M-am crescut auzind povești de la frații mei mai mari despre sărbători pline de energie și atenție, momente pe care eu nu le-am experimentat niciodată. A fost nevoie de zeci de ani pentru a înțelege cu adevărat realitatea ei, iar această înțelegere a devenit poarta către vindecare.
1. Înțelege cine a fost cu adevărat mama ta
Este esențial să îți cunoști mama nu așa cum ai vrut să fie, ci așa cum a fost ea în realitate. Află despre istoria mamei tale, experiențele și povestea ei. A avut și ea o „rană maternă”? Cu cât înveți mai multe despre mama ta, cu atât mai multă compasiune vei avea pentru ea. De exemplu, mama mea a crescut fără sprijinul propriei mame, lucrând alături de bunicul meu șase zile pe săptămână și a fost responsabilă pentru cei șapte frați mai mici.
2. Practică iertarea în pași mici
Iertarea este un act de voință care poate diminua emoțiile negative pe care le ții în tine. Aceasta este o practică care îți va întări hotărârea interioară. Iartă în mici porții. De fiecare dată când simți tristețe, dezamăgire sau furie, gândește-te cum poți să practici iertarea. Așa cum explică coach-ul de viață Ellen Kamaras, păstrarea neiertării îți oferă un fals sentiment de control, dar ceea ce s-a întâmplat este deja trecut; nu poți schimba faptele, dar poți schimba modul în care te raportezi la ele acum.
3. Compară unde se afla mama ta în viață cu unde ești tu acum
O parte din procesul meu de vindecare a fost să mă gândesc la vârsta mea și la ce făcea mama la acea vârstă. Când mama avea vârsta mea actuală, ea își trimitea sora mai mică la colegiu, în timp ce eu aveam primul meu copil. Acum am 16 nepoți, iar gândul de a avea un copil care să meargă la colegiu este copleșitor. Așa cum afirmă coach-ul de relații Jennifer Twardowski, punerea în locul celeilalte persoane poate dezvolta empatie și o mai bună înțelegere a situației.
4. Rupe ciclul prin alegerea prezenței și conștientizării
Dacă ești părinte, ai oportunitatea de a rupe acest ciclu. Întreabă-te: sunt eu cu adevărat prezent pentru copiii mei? Fac alegeri care promovează vindecarea și înțelegerea? Modelez compasiunea față de mama mea, așa cum aș dori ca copiii mei să o facă față de mine? Deși sper să fiu mai bun și să fac mai bine, știu că nu sunt perfect. Vor înțelege copiii mei, mă vor ierta și vor continua efortul de a rupe ciclul disfuncțional?
În concluzie, vindecarea după o copilărie fără sprijin maternal este un proces complex, dar esențial pentru dezvoltarea personală. Prin înțelegerea, iertarea și conștientizarea, putem transforma experiențele noastre din trecut în oportunități de creștere și schimbare pozitivă. Aceasta nu doar că ne ajută pe noi, ci și pe generațiile viitoare.
