Întâlnirea cu expresia „Te urăsc!”
Ca mamă a unui băiat de 12 ani, am știut că va veni și ziua în care fiul meu îmi va spune „Te urăsc!”. Aceasta s-a întâmplat mult mai devreme decât mă așteptam, prima dată când a folosit această expresie având doar 11 ani. În acel moment, am simțit impulsul de a-i răspunde „Și eu te urăsc!”, dar știam că nu este adevărat. De fapt, am realizat că utilizarea acestei expresii de către copilul meu înseamnă că sunt un părinte bun care înțelege lucrurile.
Răspunsul potrivit
Când mi-a spus că mă urăște, am privit fața lui plină de frecce și i-am răspuns: „Atunci munca mea aici este terminată”, ieșind din cameră. Această replică mi-a venit în minte și am realizat că o auzisem pe Roseanne Barr în emisiunea sa din anii ’80-’90. Aceasta a exprimat perfect ceea ce simțeam: fiul meu era supărat că nu obținea ceea ce voia, iar eu am rezistat, chiar dacă acest lucru l-a făcut să simtă frustrare.
Provocările pubertății
Acum, fiul meu se află în acei ani dificili numiți pubertate, fiind moody și impulsiv, prins între nevoia de mamă și dorința de independență. Este normal ca el să nu mă placă tot timpul, iar eu știu că, în ciuda momentelor de ură, mă iubește și se simte în siguranță cu mine.
Rolul părintelui
Ca părinți, adesea ne dorim să fim populari în ochii copiilor noștri. Cu toate acestea, este important să ne amintim că rolul nostru nu este acela de a fi cei mai buni prieteni, ci de a stabili limite. Chiar dacă este o muncă greu de apreciat, este și cea mai împlinitoare funcție pe care o am.
Reconcilieri și lecții de viață
După ce am ieșit din camera lui, fiul meu a venit să mă găsească, spunându-mi: „Ai furat asta.” Când i-am răspuns că era o replică din Roseanne, am început amândoi să râdem. Ne-am așezat să vizionăm acel episod împreună, iar momentul de ură a trecut. Aceasta a fost o lecție despre cum iubirea și legătura noastră se reafirmă chiar și în momentele dificile.
Concluzie
Este cert că fiul meu va mai spune „Te urăsc!” și în viitor, dar știu că nu trebuie să răspund întotdeauna, ci să mă concentrez pe îndeplinirea rolului meu de părinte. Această experiență subliniază importanța stabilirii unor limite, chiar și în fața frustrărilor copilului.
