Favoritismul în relațiile părinți-copii adulți
Conform unui studiu publicat în Psychological Bulletin, mulți părinți au un copil preferat în familiile lor, deși nu sunt întotdeauna conștienți de acest lucru. Favoritismul se manifestă adesea printr-un tratament, comportament și limbaj specific între părinți și copiii lor adulți. Această preferință poate fi subtilă, deoarece părinții nu realizează întotdeauna că favorizează un copil în detrimentul altuia. Aproximativ 65% dintre familii se confruntă cu consecințele subtile ale favoritismului în viața de zi cu zi.
Motivul 1: Viziuni similare asupra lumii
Părinții care au un copil favorit de obicei împărtășesc valori și viziuni comune, ceea ce face interacțiunile mai confortabile și mai puțin stresante. Un studiu din Psychology & Aging sugerează că o nealiniere a valorilor este o sursă majoră de tensiune în relațiile dintre părinți și copii în perioada adultă.
Motivul 2: Proximitatea geografică
Petrecerea mai multor timp de calitate împreună este mai ușoară atunci când părinții locuiesc aproape de copiii lor adulți. Această apropiere poate duce la favoritism, deoarece limitele esențiale pentru relațiile sănătoase sunt mai ușor de respectat în absența distanței fizice.
Motivul 3: Sentimentul de apreciere
Părinții se simt mai fericiți și mai sănătoși atunci când se simt apreciați de copiii lor adulți. Un studiu din The Journal of Positive Psychology a arătat că acest sentiment de valoare este un predictor semnificativ al bunăstării părinților.
Motivul 4: Absența conflictelor
Evitați conflictele este un alt motiv pentru care părinții favorizează un anumit copil. Relațiile fără argumente pot părea mai confortabile, chiar dacă conflictul sănătos este necesar pentru dezvoltarea relațiilor.
Motivul 5: Urmarea așteptărilor părinților
Copiii care îndeplinesc așteptările părinților, cum ar fi obținerea unei diplome sau continuarea afacerii de familie, sunt adesea favorizați, deoarece împărtășesc experiențe și valori comune.
Motivul 6: Personalitate similară
O personalitate similară facilitează construirea relațiilor sănătoase, deoarece comunicarea și rezolvarea conflictelor devin mai ușoare. Părinții tind să favorizeze copiii care au un temperament similar.
Motivul 7: Fiind ajutători și de încredere
Copiii care oferă suport emoțional și ajutor fizic părinților sunt adesea favorizați. Studiile arată că micile favoare pot îmbunătăți relațiile și stima de sine.
Motivul 8: Menținerea unei relații mai puțin solicitante
Copiii care nu impun limite stricte sau nu necesită efort emoțional constant sunt adesea percepuți ca fiind mai puțin „dificili”, ceea ce poate duce la favoritism din partea părinților.
Motivul 9: Obiective similare în viață
Părinții își favorizează copiii care își îndeplinesc așteptările legate de realizările în viață. Când un copil atinge aceste obiective, părinții simt că pot trăi vicar prin realizările lor.
Motivul 10: Necesitatea de a fi necesari
Părinții care se simt nesiguri pot favoriza copiii care au nevoie de sprijin constant, comparativ cu cei mai independenți. Aceasta poate crea o dinamică de codependență care este confortabilă pentru părinți.
Motivul 11: Predictibilitate
Copiii previzibili sunt adesea favorizați, deoarece părinții caută stabilitate și siguranță în relațiile lor, mai ales în momentele de stres.
Concluzie
Favoritismul în relațiile părinți-copii adulți este un fenomen comun care poate avea implicații profunde asupra dinamicii familiale, afectând relațiile și bunăstarea emoțională a tuturor membrilor familiei.
