Demontarea legendei Iranului invincibil
Timp de peste trei decenii, Teheranul a construit o rețea de proxy-uri pentru a-și extinde luptele mult dincolo de granițele sale, menținându-și dușmanii la distanță, în timp ce liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, își consolida puterea. Atacurile directe asupra Iranului păreau de neconceput, însă această imagine de invincibilitate s-a prăbușit rapid pe 13 iunie, când Israelul a lansat un atac surpriză, fără precedent, în adâncul Iranului, afectând profund sentimentul de siguranță al Teheranului și destrămând aura de putere pe care o cultivase cu atâta grijă.
Atacurile israeliene au dus la eliminarea unor lideri militari de vârf și a unor proeminenți oameni de știință nucleari ai Iranului, inclusiv câțiva dintre aceștia în timp ce dormeau acasă, alături de familiile lor. Bilanțul uman a fost semnificativ, cu 627 de morți, dintre care cel puțin 49 de femei și 13 copii, conform lui Hossein Kermanpour, șeful centrului de informații al Ministerului Sănătății. SUA s-au alăturat campaniei Israelului, lovind trei obiective nucleare și declarând încetarea focului între Israel și Iran a doua zi.
Mulți iranieni și observatori internaționali tem că conducerea țării, având mândria și apărarea rănite, ar putea să-și întărească controlul în interiorul țării și să adopte o poziție mai agresivă atât în politica internă, cât și în cea externă. Israelul și SUA au avansat schimbarea regimului ca un posibil rezultat al atacurilor, sperând că acest lucru va duce la un stat mai prietenos. Eșecul lor în acest sens a determinat regimul să revendice victoria.
Conducerea Iranului a demonstrat reziliență, înlocuind personajele de la conducere pierdute și aplicând măsuri dure împotriva celor considerați complici la atacul Israelului. Semnele indică un regim mai paranoic, care va conduce cu o mână mai dură în țară, de teamă la cooperarea cu dușmanii săi. După trei ani de guvernare conservatoare sub Ebrahim Raisi, Iranul l-a ales anul trecut pe reformistul Masoud Pezeshkian, care a militat pentru dialog cu dușmanii Iranului, văzându-l ca o soluție pentru problemele interne ale țării.
În timpul conflictului de 12 zile, Iranul a ripostat în repetate rânduri împotriva Israelului, provocând pagube importante în orașe mari precum Tel Aviv și ucigând 28 de persoane. Capacitatea sa de a riposta a fost lăudată în rândul celor care s-au opus regimului. Există, însă, temeri crescânde privind o represiune iminentă împotriva reformiștilor și a celor care cer schimbări. Până miercuri, autoritățile arestaseră 700 de persoane acuzate de „mercenarism în favoarea Israelului”, conform agenției de știri Fars, afiliată statului.
Neda, o iraniană de 45 de ani, a declarat că Garda Revoluționară Islamică (IRGC) „probabil va deveni mai puternică, consolidându-și și mai mult puterea”, mai ales dacă o conducere dezorganizată va crea un vid de putere. Khamenei, conform unor informații, se ascunde într-un buncăr cu acces limitat la mijloace de comunicare și nu a mai fost văzut în public de când a intrat în vigoare acordul de încetare a focului.
Experții avertizează că un „regim rănit” ar putea restrânge și mai mult spațiul politic și civic. Atacurile asupra Iranului nu au dus la revolte populare, ci mai degrabă la o demonstrație de unitate în rândul iranienilor, care au perceput atacul ca pe un război neprovocat. „Indiferent dacă oamenii sunt susținători ai guvernului nostru sau nu, simțim o furie față de Trump și Israel”, a declarat un bărbat de 35 de ani din Iran.
Khamenei, cel mai longeviv lider din Orientul Mijlociu, a condus cu mână de fier, reprimând protestele din 2005 încoace. În ciuda unității naționale după conflictul cu Israelul, există frustrare față de Khamenei, acuzat de inflexibilitate la masa negocierilor și de vulnerabilizarea țării. „O mare parte din vină îi revine lui și deciziilor sale”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group.
Pe termen scurt, este probabil ca linia dură să prevaleze, dar schimbările depind de reacția liderilor iranieni și a puterilor străine la conflictul recent. Distrugerea aurei de invincibilitate a regimului va schimba Iranul, dar modul în care se va produce această schimbare rămâne incert. Sentimentul de siguranță al poporului iranian, care a fost parte din contractul social cu regimul, a fost grav afectat, iar imaginea de invincibilitate a fost spulberată în ochii acestora.
