Originea cuvântului „șmecher”
Cuvântul „șmecher” își are rădăcinile în tradiții economice vechi, legate de schimburile comerciale dintre sașii din Siebenburgen, nume dat Transilvaniei, și oltenii din zona Drăgășanilor. Aceștia din urmă au dezvoltat metode ingenioase pentru a-i păcăli pe negustorii sași, oferindu-le mâncare și apoi un vin puternic, care le afecta capacitatea de negociere.
Strategia oltenilor în negociere
Oltenii serveau vinul lor cel mai tare negustorilor sași, care, neobișnuiți cu astfel de băuturi, se amețeau rapid. Aceasta le afecta judecata în timpul negocierilor, ceea ce ducea la vânzarea produselor meșteșugărești valoroase la prețuri mai mici. De asemenea, în momentul încărcării vinului pentru târg, vinul de calitate era înlocuit cu sortimente slabe, precum zaibăr sau tulburel, ceea ce îi păcălea și mai mult pe sași.
Meseria de „Smecken”
Pentru a contracara aceste practici, a apărut meseria de „Smecken”, un specialist care acompania negustorii sași în podgorie. Acesta avea rolul de a degusta vinurile și de a stabili valoarea corectă a produselor. „Der Schmecken”, adică „cel care gustă”, era figura respectată care nu consuma băutură, având autoritatea de a negocia prețul corect.
Transformarea termenului „schmecken” în „șmecher”
Termenul „schmecken”, asociat cu gustul și discernământul, a fost transformat de olteni în „șmecher”, care desemnează o persoană isteață, greu de păcălit. Astfel, „șmecherul” a devenit un simbol al perspicacității și al abilității de a negocia inteligent.
Concluzie
Astfel, evoluția cuvântului „șmecher” reflectă nu doar o schimbare lingvistică, ci și o adaptare culturală în contextul economiei tradiționale, subliniind ingeniozitatea și abilitatea de negociere a oltenilor în fața comercianților sași.
