Scutul antirachetă „Domul de Aur”
Scutul antirachetă „Domul de Aur” (Golden Dome) promovat de președintele american Donald Trump a generat controverse legate de viabilitatea sa, bugetul exorbitant și riscurile asociate, inclusiv militarizarea spațiului și proliferarea armelor. Acest sistem de apărare este destinat rachetelor intercontinentale și se diferențiază de „Domul de Fier” (Iron Dome) al Israelului prin complexitatea și amploarea sa, fiind denumit un „sistem al sistemelor” datorită stratificării sale multiple, inclusiv un strat orbital.
Provocările tehnice ale sistemului
Stratul orbital folosește tehnologie existentă, dar netestată, iar unii dintre sateliții acestui strat trebuie să desfășoare vehicule interceptoare pentru a colisiona cu rachetele inamice. Acest proces este complicat, având în vedere că fereastra pentru interceptarea rachetelor este de 3-5 minute, iar sateliții se află în continuă mișcare. Laura Grego, directoarea departamentului de cercetare în securitate globală de la Uniunea Oamenilor de Știință Îngrijorați, subliniază că, pentru a intercepta chiar și o singură rachetă, sunt necesari sute sau chiar mii de sateliți, iar, în cazul unui atac simultan din partea unui stat avansat militar, numărul acestora ar trebui multiplicat.
Critici și costuri estimative
Critica adusă acestui sistem sugerează că nu este o soluție viabilă pentru apărare, deoarece inamicii pot „satura sistemul” cu un număr mai mare de rachete sau pot ataca direct sateliții. Istoricul proiectelor de apărare antirachetă demonstrează că multe inițiative, cum ar fi „Războiul Stelelor” din perioada Reagan, au fost abandonate după cheltuieli uriașe. Pachetul fiscal recent aprobat de Congres alocă 25 de miliarde de dolari pentru o fază inițială a „Domului de Aur”, care urmează să fie finalizată până în 2029, cu un cost total estimat la 175 miliarde de dolari, iar Biroul pentru Buget al Congresului estimează că suma totală ar putea ajunge la 542 miliarde de dolari pe o perioadă de 20 de ani.
Impactul asupra securității globale
Un alt aspect criticat este că „Domul de Aur” ar putea transforma spațiul într-un câmp de luptă, punând în pericol consensul global din cadrul Tratatului privind Spațiul Cosmic din 1967. Rusia, de exemplu, ar putea dezvolta arme pentru a distruge sateliții americani, ceea ce ar genera reacții în lanț în rețelele critice de comunicații și navigație. Grego avertizează că un astfel de sistem nu doar că ar stimula o cursă a înarmărilor, dar ar putea crea și incertitudine, afectând conceptul de „vulnerabilitate reciprocă”, esențial pentru menținerea păcii.
Concluzie
Criticile aduse „Domului de Aur” subliniază riscurile financiare și de securitate asociate cu militarizarea spațiului, iar viitorul acestui proiect rămâne incert, având în vedere complexitatea sa tehnică și costurile imense implicate.
