Dubaiul, la un pas de a deveni parte din India
În prima parte a secolului XX, aproape o treime din Peninsula Arabică era administrată ca parte a Indiei Britanice. De la Aden până în Kuweit, mai multe protectorate arabe erau guvernate de Serviciul Politic Indian de la Delhi, erau apărate de trupele indiene și răspundeau în fața guvernatorului general al Indiei. Sultanul Omanului, educat în Rajasthan, vorbea mai bine urdu decât arabă, iar soldații din statul Qu’aiti, care acum reprezintă estul Yemenului, purtau uniforme militare din Hyderabad. Lista standard cu teritoriile autonome din India colonială începea cu Abu Dhabi, iar Lord Curzon, unul dintre guvernatorii generali ai Indiei, considera că Omanul ar trebui să fie tratat ca unul dintre statele ce făceau parte din Imperiul Indian. Pașapoartele indiene erau emise chiar și pentru locuitorii orașului Aden, care funcționa ca cel mai vestic port al Indiei și era administrat ca parte a Provinciei Bombay. Când Mahatma Gandhi a vizitat Aden în 1931, a descoperit că mulți dintre tinerii arabi se considerau naționaliști indieni.
Cu toate acestea, puțini britanici sau indieni erau conștienți de faptul că India Britanică includea și o parte din Peninsula Arabică. „La fel cum un șeic gelos își acoperă soția preferată, și autoritățile britanice ascund condițiile din statele arabe într-un mister atât de mare încât propagandiștii răutăcioși aproape că ar putea fi iertați dacă ar crede că ceva oribil se întâmplă acolo”, spunea un lector al Royal Asiatic Society.
Până în anii ’20, politicile au început să se schimbe, iar naționaliștii indieni au început să perceapă India ca un spațiu cultural asociat cu geografia descrisă în epopeea Mahabharata, nu doar ca o formă de guvernare imperială. Britanicii au profitat de acest moment pentru a redesena granițele. Pe 1 aprilie 1937, a fost adoptată prima partiție imperială, iar Aden a fost separat de India. Regele George al VI-lea a transmis printr-o telegramă: „Aden a făcut parte din administrația Indiei Britanice timp de aproape 100 de ani. Acea asociere politică cu Imperiul meu Indian va fi acum ruptă și Aden va face parte din Imperiul meu Colonial.”
Teritoriile arabe au rămas sub umbrela Guvernului Indiei pentru încă un deceniu. Oficialii britanici au discutat despre posibilitatea ca India sau Pakistan să conducă Golful Persic și după câștigarea independenței, dar interesul guvernului Indiei pentru Golful Persic era minim. Astfel, statele arabe din Golful Persic au fost separate de India pe 1 aprilie 1947, la câteva luni înainte ca India Britanică să fie împărțită în două țări, India și Pakistan. Când oficialii indieni și pakistanezi au început să integreze teritoriile autonome din subcontinentul indian, statele arabe lipseau de pe listă, iar 75 de ani mai târziu, importanța acestei tranziții nu a fost pe deplin înțeleasă.
Fără acest transfer administrativ, statele arabe din regiune ar fi putut deveni parte din India sau Pakistan după ce acestea și-au câștigat independența, la fel cum s-a întâmplat cu toate celelalte state princiare. Identitățile naționale care au apărut în urma colapsului Indiei Britanice au reușit să șteargă legătura istorică cu Delhi. Mitul unei suveranități antice este crucial pentru a menține în viață aceste monarhii din Golful Persic, deși unele amintiri persistă, mai ales cele legate de inversarea relației dintre clasele sociale. Indienii din Golful Persic erau considerați o clasă privilegiată, în timp ce localnicii erau tratați ca „servitori”. Acum, rolurile s-au inversat.
Dubaiul a evoluat de la un avanpost neînsemnat al Imperiului Indian la un centru strălucitor al noului Orient Mijlociu. Puțini dintre indieni și pakistanezii care trăiesc acum în Golful Persic știu că, odată, India sau Pakistan ar fi putut moșteni această regiune bogată în petrol. O decizie birocratică luată în ultimele zile ale unui vast imperiu a rupt această legătură, de care puțini își mai aduc aminte astăzi.
