Comportamentul parental riscant: Impactul sharenting-ului asupra copiilor
Austin nu a avut niciodată opțiunea de a nu fi pe internet. Povestea lui a început cu încercările anterioare ale părinților săi de a concepe, prin două runde de fertilizare in vitro, o fotografie a testului care a arătat „două linii roz” și un videoclip în timp real în care au primit ecografia, chiar înainte ca el să respire pentru prima dată. La unsprezece ani distanță, saga continuă: povești despre învățarea mersului și #poopingonthepotty, sfaturi virale de la prietenii mamei sale despre o diaree, un videoclip cu pregătirile pentru prima sa dansare la școală și, ulterior, o respingere de la prima sa iubire. O notă de evaluare cu emoji-uri și „TOATE B!” și o postare a tatălui său despre politica și tratamentul nedrept la selecția echipei de baseball pentru copii.
Experții afirmă că comportamentul parental acceptat de a posta fotografiile copiilor online poate să nu fie la fel de sigur cum pare. Relația dintre rușinea copiilor și mândria parentală este bine stabilită. Puțini ar contesta că nu este nimic greșit — și totul natural — în dorința unui părinte de a împărtăși bucuriile și provocările vieții copiilor lor cu cercul intim de cunoscuți. Cu toate acestea, rețelele sociale redefinesc natura intimității, iar acea linie nu mai este atât de clară.
În cartea „Sharenthood: De ce ar trebui să ne gândim înainte de a vorbi despre copiii noștri online”, Leah Plunkett, profesor asociat la Universitatea din New Hampshire, argumentează că „sharenting” se întâmplă ori de câte ori un adult responsabil de bunăstarea unui copil transmite detalii private despre acesta prin canale digitale. Plunkett își exprimă îngrijorarea că sharenting-ul creează un „dosar digital” care poate începe chiar înainte de nașterea copilului, așa cum s-a întâmplat cu Austin.
Prin intermediul tehnologiei, părinții își transformă copiii în seturi de puncte de date pentru rețelele sociale sau alte platforme, accelerând astfel intrarea lor în „viața digitală”. Până în 2030, se estimează că aproape două treimi dintre cazurile de fraudă identitară care afectează copiii de astăzi vor fi rezultatul sharenting-ului. Mai grav este că postările aparent inofensive ale părinților despre copiii lor pot crea consecințe reale, cum ar fi dificultăți la școală, acceptare în comunitate, bullying, admiterea la facultate sau perspective de carieră.
Consecințele sharenting-ului asupra dezvoltării copiilor
Dacă, în calitate de părinte, ai creat deja o prezență online pentru copilul tău, este foarte posibil ca aceasta să afecteze capacitatea lui de a-și dezvolta propria poveste și simț al identității. Ce se întâmplă atunci când povestea pe care copilul tău vrea să o spună despre sine se ciocnește de cea pe care tu o spui deja? Ce se întâmplă dacă nu poate trăi la înălțimea imaginii perfecte pe care ai prezentat-o lumii?
Sharenting-ul privează copiii de agenție, iar puține abilități de viață sunt la fel de esențiale ca agenția. Timpurile în care părinții se bazau pe albumul foto fizic pentru a împărtăși momentele de bucurie sau frică din viața copiilor lor sunt de domeniul trecutului. Michelle Molitor, coach de viață, explică faptul că micromanagementul oricărui aspect al vieții unui copil poate crea un „sentiment de dependență și lipsă de autonomie”. Când părinții controlează povestea pe care copilul este lăsat să o trăiască, ei afectează tocmai ceea ce este necesar pentru ca copiii să crească.
Concluzie: Importanța postării conștiente
Este esențial ca părinții să-și permită copiilor să-și contureze propria poveste pe măsură ce cresc; cu cât mai multă agenție este sănătoasă și potrivită la fiecare etapă a dezvoltării lor. În concluzie, este crucial să se posteze cu conștiință și să se recunoască impactul pe care sharenting-ul îl poate avea asupra dezvoltării copiilor.
