Impactul Conflictelor Israel-Iran asupra Răspândirii Armelor Nucleare
Conflictul dintre Israel și Iran reprezintă o criză majoră în Orientul Mijlociu, având potențialul de a remodela riscurile de proliferare nucleară la nivel mondial. Acesta a început cu atacurile israeliene asupra instalațiilor nucleare iraniene pe 13 iunie și a evoluat într-un conflict în care o putere nucleară își folosește forța pentru a împiedica un inamic pe punctul de a se înarma nuclear. În acest context, rachetele au continuat să cadă asupra Teheranului și Tel Avivului, provocând sute de morți în Iran și cel puțin 24 de morți în Israel, iar regulile tradiționale de descurajare sunt în declin.
În contrast cu rivalitățile nucleare tradiționale, cum ar fi India și Pakistan, în care ambele părți dețin arsenale nucleare declarate, această dinamică nouă creează o spirală de escaladare instabilă. Iranul crede că nu poate descuraja agresiunea israeliană fără arme nucleare, iar fiecare pas către dobândirea acestora determină atacuri israeliene mai agresive. Israelul nu poate elimina complet cunoștințele nucleare ale Iranului prin acțiuni militare, ci doar le poate întârzi.
Miza este extrem de ridicată, oficialii iranieni caracterizând atacul israelian drept „o declarație de război”, promițând reconstrucția instalațiilor nucleare distruse. Israelul a anunțat că acțiunile sale vor continua „atâtea zile cât va fi necesar”. În plus, negocierile nucleare între SUA și Iran au fost anulate, iar Teheranul a respins orice discuții ca fiind „lipsit de sens”, sugerând o închidere deliberată a ferestrei diplomatice.
Loviturile israeliene marchează o evoluție periculoasă în normele internaționale referitoare la războiul preventiv. Israelul justifică acțiunea sa cu argumentul că Iranul ar putea asambla rapid până la 15 bombe nucleare. Totuși, un atac israelian ar putea încuraja ambițiile nucleare ale Iranului, ceea ce riscă să ducă la o retragere din Tratatul de neproliferare nucleară. La 16 iunie, Iranul a anunțat intenția de a părăsi acest tratat.
Acțiunile Israelului reflectă o erodare a normelor juridice internaționale, similară cu justificațiile folosite de Statele Unite în Afganistan și Irak. Această situație creează oportunitatea și justificarea pentru Israel de a ataca Iranul. În același timp, atacurile Rusiei asupra centralei nucleare ucrainene Zaporijia subliniază vulnerabilitatea instalațiilor nucleare în războaiele moderne.
Escaladarea conflictului a fost rapidă, Iranul ripostând cu sute de drone și rachete. De asemenea, rebelii Houthi din Yemen s-au alăturat luptei, lansând rachete spre Tel Aviv. Această degradare a „axei de rezistență” a Iranului modifică fundamental calculele strategice ale Teheranului, lăsându-l mai expus atacurilor israeliene și făcând ca dezvoltarea armelor nucleare să pară singura opțiune de descurajare eficientă.
Acest conflict ilustrează capcana angajamentului, unde ambele părți se confruntă cu escaladarea costurilor, dar nu pot da înapoi. Israelul se află într-o dilemă strategică: atacurile ar putea accelera nuclearizarea Iranului, dar cedarea ar însemna acceptarea unui Iran nuclear. Această dinamică se aseamănă cu situația Coreei de Nord, care, în ciuda sancțiunilor și amenințărilor, a reușit să-și protejeze programul nuclear.
Răspunsul internațional la acțiunile Israelului a fost timid, liderii europeni cerând „maximă reținere”, dar fără a condamna atacurile inițiale. Rusia și China au criticat acțiunile Israelului, dar nu au luat măsuri concrete. Consiliul de Securitate al ONU a emis doar declarații de „îngrijorare” referitoare la escaladare.
Acest precedent catastrofal amenință să desființeze decenii de guvernanță nucleară bazată pe descurajare, înlocuind-o cu un model de atacuri preventive. Războiul dintre Israel și Iran stabilește precedente periculoase pentru alte competiții nucleare, iar proliferarea rapidă a armelor nucleare în Iran ar putea determina alte state, precum Arabia Saudită, să își dezvolte capabilități nucleare. În absența unor cadre de mediere eficiente, riscurile globale se agravează, iar viitorul devine din ce în ce mai instabil, definit de cicluri de atacuri preventive și proliferare nucleară accelerată.
