Viitorul muncitorilor din industria textilă din Cambodgia
Zeci de mii de muncitori migranți cambodgieni, care au fugit din Thailanda din cauza tensiunilor de la graniță, se confruntă acum cu un viitor incert. Aceștia se reintegrează într-o piață a muncii precarizată, pregătită pentru tarifele americane. Un impozit de 36% asupra exporturilor din Cambodgia, impus de președintele american Donald Trump, urmează să intre în vigoare pe 1 august. Negocierile comerciale între SUA și Cambodgia s-au reluat după ce a fost convenită o încetare a focului cu Thailanda, dar nu s-a ajuns la un nou acord înainte de termenul limită.
Impactul tarifelor asupra locurilor de muncă
Tariful este de așteptat să pună în pericol sute de mii de locuri de muncă, în special în sectorul bunurilor textile, încălțăminte și articole de călătorie (GFT) – o industrie care angajează un milion de oameni, în majoritate femei, conform ONU, și care susține economia formală a țării. În 2024, exporturile de GFT către SUA au reprezentat peste 5,2 miliarde de dolari, sau 38,5% din veniturile totale din exporturile Cambodgiei.
Dependenta de piața americană
Cambodgia are o dependență profundă de piața americană, având un surplus comercial considerabil. Mu Sochua, politician de opoziție și activist pentru drepturile omului, afirmă că aproximativ 360.000 de muncitori din sectorul manufacturier din Cambodgia depind direct de cererea din SUA și riscă să-și piardă locurile de muncă în cazul în care tarifele rămân în vigoare. Muncitorii din fabrici deja se simt sub presiune, având în vedere orele lungi de muncă, protecțiile minime și salariile stagnante.
Întoarcerea muncitorilor migranți
Cei care au migrat în căutarea unei vieți mai bune se confruntă acum cu dificultăți. Hul Voeung și Touch Samnang, o pereche de muncitori cambodgieni, s-au întors recent din Thailanda și se luptă să-și asigure traiul, trimițând majoritatea veniturilor lor copiilor care locuiesc cu bunicii. Voeung a început să vândă noodle, iar Samnang lucrează într-o mică fabrică de textile, dar nu este înregistrată oficial, ceea ce îi limitează beneficiile. Ea câștigă salariul minim de 208 dolari pe lună, lucrând 14 ore pe zi.
Competiția regională
Țări precum Vietnam și Indonezia au semnat acorduri pentru tarife de 20% și 19% respectiv, oferind oportunități de relocare pentru producători. Aceste țări beneficiază de fabrici locale care reduc dependența de materialele chinezești, un avantaj de care Cambodgia nu dispune. Mulți experți estimează că tariful de 36% va rămâne în vigoare, ceea ce ar putea duce la o scădere de 20% a exporturilor până anul viitor.
Îndatorarea gospodăriilor cambodgiene
Mai mult de jumătate dintre gospodăriile cambodgiene sunt îndatorate, iar premierul Hun Manet a cerut băncilor să faciliteze rambursările pentru migranții care se întorc. Această situație evidențiază problema împrumuturilor predatoare care îi prind pe muncitorii vulnerabili în cicluri de datorie. Tola Mouen, director executiv al Centrului pentru Alianța Muncii și Drepturilor Omului, subliniază că, în ciuda statisticilor oficiale care sugerează o ocupare aproape completă, realitatea este diferită, cu peste 14% dintre muncitori câștigând sub 2,15 dolari pe zi.
Concluzie
Cambodgia se află într-un moment critic, încercând să mențină încetarea focului la graniță și să negocieze un acord comercial de ultim moment pentru a evita impactul tarifelor americane. Viitorul muncitorilor din sectorul textil depinde acum de deciziile politicii comerciale americane, iar fără o soluție rapidă, speranțele de redresare economică sunt slabe.
