Introducere în povestea lui Cecilia
În urmă cu un deceniu, am întâlnit-o pe Cecilia în timp ce pedala prin străzile din Bengaluru, India, purtând o capă. La 78 de ani, Cecilia a devenit o prietenă dragă și a demonstrat mereu că nu se conformează convențiilor legate de vârstă, gen și feminitate. Ea a fost prima persoană la care am apelat când am vrut să discut despre violența de gen, după ce am fost atacată pe stradă.
Un proces fotografic intim și politic
Am realizat aproximativ 100 de fotografii cu Cecilia în casa ei, iar ea poartă întotdeauna hainele proprii. Procesul nostru de fotografiere este intim și jucăuș, iar fiecare imagine este creată atunci când ea simte dorința de a poza. Această activitate personală a evoluat într-o arhivă care este profund politică și plină de bucurie.
Proiectul „Cecilia’ed” și siguranța femeilor
Când am început un proiect despre siguranța femeilor în spațiile publice din India, Cecilia a fost alegerea naturală pentru a reprezenta inițiativa. Proiectul, intitulat „Cecilia’ed”, a fost inspirat de întrebări legate de geografia feministă și modul în care cartierele și străzile sunt percepute ca „nesigure” sau inaccesibile pentru femei, influențate de norme sociale și comportamente colective. Bengaluru este considerat al treilea oraș cel mai nesigur din India pentru femei.
Intervenții în spațiile publice
Am identificat străzi din cartierul Cecilie unde femeile au fost hărțuite sau atacate, organizând redeschideri simbolice, în care Cecilia a fost „celebritatea” care tăia panglica. Aceste evenimente atrăgeau mulțimi, iar eu am creat produse promoționale cu imaginea Cecilie pentru a încuraja oamenii să se familiarizeze cu proiectul. Scopul a fost să o transform în „eroina locală”, folosind limbajul culturii celebrității pentru a schimba dinamica puterii și a evidenția absurdul excluderii.
Implicarea comunității și discuții despre violența de gen
Am implicat alte femei din cartier, organizând ateliere unde și-au împărtășit experiențele. Am mers împreună în baruri unde am fost provocate de bărbați, dar aceste întâlniri au deschis conversații despre violența de gen. Am arătat videoclipuri cu mărturii ale femeilor din spații masculine, cum ar fi frizeriile, pentru a aduce la lumină subiecte care au fost tăcute mult timp.
Concluzie
Prin proiectul „Cecilia’ed”, recuperez spații alături de Cecilia, care întruchipează o refuzare temerară a conformismului. Proiectul continuă să abordeze inegalitățile de gen, dar și să celebreze prietenia, vitalitatea și libertatea de a trăi – și de a fi văzut – conform propriilor condiții.
