Forțele europene sub protecția Americii: Impactul achizițiilor de armament asupra securității continentale
Creșterea bugetului pentru apărare la 5% din PIB pentru fiecare membru NATO este percepută ca o victorie importantă pentru Donald Trump, care a cerut ca Europa să contribuie mai mult la înarmare. Cu toate acestea, armatele europene depind în mare măsură de echipamentul militar american, ceea ce ridică semne de întrebare asupra capacității Europei de a deveni independentă din punct de vedere militar, în contextul în care încrederea în Washington continuă să scadă.
Aproape 46% din avioanele de luptă ale forțelor aeriene europene sunt produse în SUA, iar majoritatea sistemelor de apărare antirachetă utilizate în Europa sunt americane. De asemenea, armamentele americane reprezintă aproape 25% din tancurile, blindatele și sistemele de artilerie ale Europei. Această dependență de Washington a devenit evidentă, în special după decizia lui Trump de a suspenda temporar ajutorul militar și cooperarea în domeniul informațiilor cu Ucraina, precum și prin avertismentele că viitoarele avioane de luptă achiziționate de Europa ar putea fi inferioare celor din dotarea armatei americane.
În ciuda eforturilor de a spori producția autohtonă de armament, țările europene continuă să depindă de echipamentele militare americane pentru a acoperi golurile critice în apărare. De exemplu, dezvoltarea unui avion de luptă la fel de performant ca F-35 necesită o investiție inițială semnificativă, greu de realizat pentru o singură țară europeană.
În ultimii cinci ani, Uniunea Europeană, Marea Britanie, Norvegia și Elveția au achiziționat peste 15.000 de rachete, 2.400 de blindate și 340 de avioane militare din SUA, depășind cu mult achizițiile între statele europene. În unele cazuri, statele membre UE au cumpărat mai multe arme din Israel sau Coreea de Sud decât din țările europene vecine. Dintre cele mai puternice patru națiuni europene, doar Franța a cumpărat mai multe arme din Europa decât din SUA.
Din 2020, țările din UE, Marea Britanie și Norvegia au achiziționat un total de 26.036 de rachete din alte state, dar mai puțin de 10% dintre acestea au fost cumpărate prin acorduri între state europene. Același tipar se aplică și altor tipuri de arme, precum blindatele sau avioanele militare. Problema devine și mai acută deoarece armele americane sunt unele dintre cele mai avansate disponibile pentru Europa, precum avionul de luptă F-35.
În timp ce puține țări europene utilizează avioanele Eurofighter Typhoon și Rafale, în 2024 au fost livrate cel puțin 38 de avioane F-35 în Europa, către țări precum Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Polonia și Marea Britanie. Programul de dezvoltare a F-35 a fost extrem de costisitor, iar pentru a avea un astfel de avion de luptă, o țară europeană trebuie să facă o investiție inițială considerabilă, ceea ce reprezintă o provocare majoră.
Europa tinde să producă echipamente militare bazate pe tehnologii mai vechi, pe care industriile autohtone le pot fabrica mai ușor. Polonia, de exemplu, a achiziționat un număr semnificativ de tancuri după invazia Rusiei în Ucraina, dar s-a bazat mai mult pe surse externe, cum ar fi SUA și Coreea de Sud. Polonia va avea în curând mai multe tancuri decât armatele Franței, Marii Britanii și Germaniei la un loc.
Cererea crescută pentru armele produse în SUA determină, de asemenea, timpi de așteptare mai mari. În cazul armelor complexe, țările europene nu concurează doar cu alți clienți europeni, ci și cu clientul american, care beneficiază de prioritate, precum și cu Israelul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și piețele din Asia.
Comisia Europeană a anunțat o schemă de împrumut de 150 de miliarde de dolari pentru a încuraja achiziția de arme din UE și alte state aliate, în afară de SUA. O investigație a identificat 69 de livrări de arme de producție străină în România între 2015 și 2024, incluzând livrări de lansatoare HIMARS și avioane F-16 din SUA, precum și alte echipamente din Turcia, Elveția și Coreea de Sud.
