Fost diplomat de rang înalt: „Nu putem rămâne la marginea conflictului din Gaza.”
Uniunea Europeană trebuie să dezvolte un răspuns mai ferm la catastrofa umanitară din Gaza și la încălcările dreptului internațional, a declarat fostul său diplomat de rang înalt. Într-un articol bine argumentat, s-a subliniat că UE are o „datorie” de a interveni și trebuie să elaboreze un plan concertat pentru a încheia războiul, în loc să se bazeze pe Statele Unite.
„Europa nu își mai poate permite să rămână la margine”, se afirmă în articol, care a fost coautorat cu un consilier ocazional al UE. Aceștia subliniază că „nu doar securitatea Europei este în joc, ci, mai important, istoria europeană impune o datorie europenilor de a interveni ca răspuns la încălcările de drept internațional din partea Israelului.”
Ei adaugă: „Europenii nu pot rămâne niște proști neputincioși în această poveste tragică, oferind ajutoare cu ochii închiși.” Intervenția a avut loc în contextul în care statele membre ale UE continuă să întâmpine dificultăți în a se uni în privința acțiunilor. Recent, succesorul lui Josep Borrell a declarat că este „foarte clar” că Israelul a încălcat angajamentele sale privind drepturile omului în Gaza, dar întrebarea „concretă” era ce acțiuni ar putea conveni statelor membre.
Declarațiile au fost făcute după ce 17 state membre au solicitat revizuirea acordului de asociere UE-Israel, un pact comercial și de cooperare, în semn de protest față de blocada Israelului asupra ajutoarelor umanitare destinate Gazei. Borrell, care a ocupat funcția de diplomat de rang înalt al UE până în 2024, a acuzat luna trecută Israelul că „realizează cea mai mare operațiune de curățare etnică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.”
Autorii sugerează că există modalități și lecții din trecut care pot ghida statele membre ale UE care doresc să acționeze fără a necesita acordul țărilor reticente din motive istorice, inclusiv Germania, Ungaria și Austria. Ei propun o serie de acțiuni, de la utilizarea puterii financiare a UE până la suspendarea participării Israelului în programele UE, cum ar fi schimbul de studenți Erasmus+.
De asemenea, se sugerează că statele membre ale UE ar putea explora utilizarea articolului 20 din tratatul UE pentru a „permite cel puțin nouă state membre să se reunească pentru a utiliza anumite instrumente de politică externă care nu sunt legate de apărare.”
„Pentru că o astfel de acțiune nu a mai fost realizată până acum, aceste state ar trebui să exploreze ce anume le-ar permite concret să facă”, se menționează în articol. Borrell și Nicolaïdis argumentează că dezbinarea din cadrul UE a redus ceea ce ar trebui să fie o voce mediatoare puternică în Orientul Mijlociu la un actor minor.
„Unii lideri ai UE au susținut cu prudență investigațiile Curții Penale Internaționale, în timp ce alții, cum ar fi Austria și Germania, au refuzat să implementeze ordinele de arest emise împotriva oficialilor israelieni”, se afirmă în articol. „Și, deoarece statele membre ale UE, începând cu Germania și Ungaria, nu au putut conveni asupra revizuirii politicii comerciale a uniunii cu Israelul, UE continuă să fie cel mai mare partener comercial al Israelului.”
„Ca urmare, UE, ca bloc, a fost în mare parte relegată pe margini, divizată intern și eclipsată în diplomația pentru încetarea focului de către Statele Unite și actori regionali precum Egiptul și Qatar. Nu ar fi trebuit ca UE să acționeze ca mediator?”
