Franța își extinde armata în contextul amenințărilor globale
Franța va anunța în această săptămână planurile de extindere a armatei, Emmanuel Macron urmând să declare joi reintroducerea serviciului militar, deși pe bază voluntară, aproape 30 de ani după abolirea acestuia. În fața amenințării militare din partea Rusiei și a incertitudinii cu privire la angajamentul SUA de a-și apăra aliații transatlantici, Europa se grăbește să-și întărească industria de apărare și capabilitățile de desfășurare, acestea fiind drastic reduse după Războiul Rece.
Amenințarea Rusiei și răspunsul Europei
Deși Rusia a suferit pierderi semnificative în războiul din Ucraina, este percepută de către armatele europene ca o amenințare directă în termen de doi până la cinci ani. Washingtonul a clarificat că se așteaptă ca aliații săi din UE să își gestioneze apărarea într-o măsură mai mare. Problema investițiilor în industria de apărare este în principal economică, dar extinderea semnificativă a numărului de membri ai serviciilor armate este și o chestiune societală, ceea ce generează dezbateri intense în mai multe țări.
Provocările recrutării în Europa
Generalul Fabien Mandon, șeful Statului Major al armatei franceze, a stârnit controverse săptămâna trecută afirmând că țara trebuie să fie pregătită „să-și piardă copiii”, având în vedere că Rusia „se pregătește pentru o confruntare cu țările noastre până în 2030”. Un raport recent al unui think tank a subliniat că majoritatea armatei europene se luptă să își atingă obiectivele de recrutare și să mențină personalul instruit, precum și să genereze suficiente rezerve.
Sophia Besch, specialistă în apărare la Carnegie Endowment for International Peace, a menționat că „deficitul de personal militar în creștere” forțează tot mai multe țări din Europa de Vest să exploreze diverse modele de conscripție. „Ciclurile de antrenament vor trebui, de asemenea, intensificate pentru rezerviști, iar unele țări trebuie să reactiveze un număr mare de rezerve”, a adăugat ea.
Modelele de conscripție în Europa
Mai multe țări din UE au forme de conscripție, în special în regiunile nordice și baltice, unde conceptul de „apărare totală” subliniază gândirea militară. Finlanda, de exemplu, dispune de unele dintre cele mai mari rezerve din lume, bazate pe conscripția universală a bărbaților. Suedia a reintrodus conscripția selectivă, iar Danemarca a extins sistemul de conscripție la femei și a prelungit durata serviciului la 11 luni. În Estonia, conscripția este universală pentru bărbați, iar Letonia și Lituania selectează conscriști prin tragere la sorți dacă nu sunt suficienți voluntari.
Croația, care a abolit serviciul militar obligatoriu acum 18 ani, a reintrodus conscripția, iar Polonia lucrează la un plan pentru a pregăti antrenamente militare de amploare pentru toți bărbații adulți, în încercarea de a dubla dimensiunea armatei sale.
Opinile publicului și viitorul conscripției
Recent, sondajele au arătat că majoritatea cetățenilor din mai multe țări europene, inclusiv Germania, Franța și Polonia, susțin o formă de serviciu militar obligatoriu. Totuși, alte țări au evitat până acum conscripția. Guvernul german a decis recent să nu reintroducă sistemul de serviciu militar obligatoriu, optând pentru un model voluntar, dar a avertizat că, dacă acest model nu va reuși să atragă numărul necesar de recruți, va reconsidera o chemare națională obligatorie.
Propunerea Franței este puțin probabil să includă reintroducerea serviciului militar obligatoriu abolit în 1997. Multe țări oferă stimulente, cum ar fi bonusuri financiare, acces preferențial la locuri de muncă în sectorul public și locuri în instituțiile de învățământ superior pentru voluntarii în serviciul militar. Deși liderii militari susțin că voluntarii sunt mai profesioniști și motivați decât conscrii, armatele bazate pe voluntariat sunt costisitoare. Conscrii nu doar că completează numărul de personal activ, ci oferă și un rezervor mare de rezerve potențiale.
Concluzie
Serviciul militar obligatoriu nu este, însă, o soluție universală și poate avea efecte contraproductive. În țările în care există o rezistență internă, conscripția obligatorie ar putea chiar submina determinarea publicului de a întări apărarea națională. Cele mai de succes modele de conscripție din Europa se bazează acum pe un grad puternic de voluntariat, dar insuflarea dorinței de a servi într-o populație care nu are o istorie recentă de serviciu militar necesită timp și o dezbatere internă susținută.
