Greșeli comune ale mamelor din anii ’90
Privind înapoi la modul în care am crescut copiii în anii ’90, pare să fie ca și cum am răsfoi un album foto vechi, unde toată lumea poartă alegeri de mod discutabile, dar nimeni nu pare deranjat de asta. Am făcut lucruri care aveau sens la vremea respectivă, dar acum aceleași alegeri ne fac să ne scuturăm capul și să râdem. Adevărul este că sfaturile în materie de parenting evoluează pe măsură ce învățăm mai multe despre dezvoltarea copilului și siguranța acestuia, iar ceea ce părea normal atunci poate părea puțin ciudat astăzi. Iată câteva dintre greșelile pe care le-am făcut ca mame în anii ’90, acceptate de toată lumea ca fiind practici standard.
1. Refuzul de a angaja o bonă
Adesea, cântăream costurile și, fără excepție, optam să renunț: este cu adevărat nevoie să cheltuiesc 12 dolari pe oră — amintiți-vă când babysittingul costa 12 dolari pe oră? — pentru a obține o manichiură de 25 de dolari? Ar fi trebuit să-mi spun că era o oportunitate bună să mă reîncarc bateriile și să mă simt din nou ca o ființă umană.
2. Punerea căsniciei pe ultimul plan
În prima parte a primului an cu bebelușul, eu și soțul meu eram ca niște nave pe mare. În timp ce eu eram acasă cu nou-născutul, el se întorcea de la muncă, iar eu barely îi făceam semn, predându-i copilul pentru a putea să mă odihnesc. Dacă aș fi tratat relația cu partenerul meu cu aceeași grijă ca pe cea a bebelușului, am fi fost mult mai fericiți.
3. Angajamentul excesiv față de alăptare
Am fost atât de determinată să alăptez exclusiv în primul an de viață al copilului meu, încât am făcut multe sacrificii inutile. Aș fi trebuit să consider suplimentarea cu formulă pentru a-mi face viața mai ușoară.
4. Neglijarea ședințelor foto lunare
Am decis să facem fotografii lunare ale bebelușului, dar după șase luni, bebelușul a descoperit că stickerul putea fi scos, iar scaunul pe care stătea putea fi sărit. Asta a dus la momente amuzante, dar complicate.
5. Gândirea excesivă la deciziile legate de somn
Au fost luni în care mă simțeam vinovată pentru că am lăsat bebelușul să plângă, iar în altele mă întrebam dacă am fost prea slabă pentru a-l liniști. Adevărul este că apreciez acele momente de îmbrățișare suplimentară, chiar dacă uneori mă îndoiesc de deciziile mele.
6. Neglijarea cărții de bebeluș
Am fost foarte organizată în timpul concediului de maternitate, dar imediat ce m-am întors la muncă, am uitat complet să o completez. Acum, ca mamă a unui al doilea copil, cartea mea de amintiri este lipsită de detalii.
7. Lipsa fotografiilor cu mine inclusă
Deși am multe fotografii cu bebelușul, am realizat că nu am suficiente cu întreaga familie. Ar fi trebuit să folosesc funcția de temporizare a aparatului foto pentru a surprinde momentele speciale.
8. Ură față de propriul corp
Nu-mi amintesc să mă fi simțit mulțumită de cum arăt în oglindă. Presiunea de a reveni la corpul dinainte de sarcină afectează grav imaginea de sine a mamelor, mai ales în perioada vulnerabilă postnatală.
9. Percepția de a fi perfect un minut și un eșec în următorul
Am oscilat între a mă simți ca un părinte excelent și a mă întreba dacă ar trebui să-mi ia cineva copilul din mâinile mele. Voi încerca să fiu suficientă, nu perfectă.
În concluzie, reflectarea asupra greșelilor din anii ’90 poate oferi perspective valoroase pentru părinții de astăzi, evidențiind importanța echilibrului între îngrijirea copiilor și a propriei stări de bine. Aceste lecții pot ajuta la crearea unui mediu familial mai sănătos și mai fericit.
