Impozitarea marilor averi în Norvegia
Impozitul pe avere din Norvegia, o taxă anuală care a fost introdusă în 1892, a determinat sute de milionari să emigreze, în ciuda faptului că această măsură contribuie la una dintre cele mai egale societăți din lume. Borger Borgenhaug, un magnat imobiliar care a părăsit Norvegia în 2022, afirmă că a ales să se mute în Elveția pentru a scăpa de impozitul majorat pe avere.
Detalii despre impozitul pe avere
Norvegia impune un impozit de 1% pe averile nete între 1,76 milioane și 20,7 milioane de coroane (aproximativ 174.000 – 2 milioane de dolari), iar pentru sumele ce depășesc această limită, impozitul se ridică la 1,1%. În 2023, aproximativ 671.639 de persoane, adică 12% din populația țării, au plătit acest impozit.
Locuințele principale beneficiază de o reducere de 75% din valoarea estimată, iar acțiunile și proprietățile comerciale de o reducere de 20%. De asemenea, impozitul se aplică și activelor din străinătate, dar datoriile sunt deductibile.
Exodul bogaților și impactul social
Impozitul pe avere a devenit un subiect crucial în alegerile din Norvegia din septembrie, iar Partidul Laburist a revenit la putere, majorând impozitul și înăsprind regulile de ieșire din țară. Datele arată că 261 de rezidenți cu averi de peste 10 milioane de coroane au părăsit Norvegia în 2022, iar 254 în 2023, depășind rata obișnuită de emigrare.
Criticii consideră că acest model de impozitare penalizează proprietatea internă și riscă să afecteze performanța antreprenorilor. Un studiu sugerează că impozitul pe avere poate reduce producția Norvegiei cu 1,3% pe termen lung.
Argumente pentru și împotriva impozitului pe avere
Susținătorii acestui impozit afirmă că el contribuie la egalitate și la redistribuirea veniturilor, având în vedere că Norvegia a eliminat impozitul pe moștenire în 2014. Veniturile din impozitul pe avere se ridică acum la 0,6% din PIB, ceea ce este considerat semnificativ în contextul fiscal al țării.
În contrast, criticii subliniază că impozitul afectează negativ start-up-urile și antreprenoriatul, impunând taxe pe câștigurile de capital înainte ca acestea să fi fost realizate. Studiile arată că Norvegia are unul dintre cele mai scăzute niveluri de capital de risc din Europa, ceea ce îngreunează dezvoltarea afacerilor.
Modelul norvegian și replicabilitatea sa
Până în prezent, alte țări nu au adoptat un model similar cu cel al Norvegiei. Franța a renunțat la impozitul pe averile mari, iar Marea Britanie a exclus introducerea unui impozit formal pe avere. De asemenea, Italia își înăsprește regimul fiscal pentru străinii bogați, fără a crește impozitele pe moșteniri.
Norvegia se confruntă cu un exod continuu al milionariilor, iar prognozele indică pierderi suplimentare semnificative în acest an. Această situație subliniază complexitatea și provocările asociate impozitării averilor mari.
Concluzie
Impozitarea marilor averi în Norvegia oferă o lecție valoroasă pentru alte țări, evidențiind atât beneficiile sociale ale unei astfel de măsuri, cât și riscurile economice asociate cu emigrarea capitalului. Este esențial ca politicile fiscale să găsească un echilibru între asigurarea unei societăți echitabile și stimularea antreprenoriatului.
