Investigarea impactului liberalilor polonezi asupra victoriei conservatorului Nawrocki
Polonia s-a trezit cu vestea că Karol Nawrocki câștigase președinția, iar starea de consternare din rândul liberalilor a fost exprimată de regizoarea Agnieszka Holland, care a declarat că „cel mai rău lucru este că oameni simpli, inconștienți, doar cu educație primară, au decis pentru noi.” Holland a sugerat chiar retragerea dreptului de vot pentru alegătorii fără studii superioare. Această polarizare extremă a alimentat ascensiunea lui Nawrocki, un istoric de dreapta, neexperimentat politic, care a reușit să îl depășească pe Rafal Trzaskowski, primarul centrist al Varșoviei, cu 50,9% din voturi, față de 49,1%.
Donald Tusk, prim-ministru de centru-dreapta, se va confrunta acum cu un adversar hotărât să îi contracareze agenda și să destabilizeze guvernul. Rezultatul alegerilor a fost o lovitură dură pentru Tusk, care a solicitat un vot de încredere în parlament pentru a-și menține coaliția unită, în contextul speculațiilor privind posibilitatea alegerilor anticipate.
Cu o prezență la urne de aproximativ 72%, un record pentru alegerile prezidențiale poloneze după 1989, votul a reflectat o victorie generată de polarizarea extremă și de sentimentul anti-elită resimțit de milioane de polonezi din afara marilor orașe. Președintele camerei inferioare a parlamentului, Szymon Holownia, un partener minor al lui Tusk, a amplificat acest sentiment, sugerând pe platforma X că partidul său ar putea să se abțină de la votul de încredere.
Sondajele realizate de firma OGB au arătat că aprobarea pentru Tusk și guvernul său de coaliție este extrem de scăzută. Emoțiile predominante față de administrația Tusk au fost indiferența și apatia, cu 23%, urmate de dezamăgire și resentimente, cu 21%. Aproape 50% dintre polonezi au catalogat guvernul ca fiind „rău” sau „foarte rău”, un nivel de nemulțumire similar cu evaluările lui Olaf Scholz, cancelar german, înainte de prăbușirea guvernului său anul trecut.
Votul a fost, în esență, unul împotriva lui Tusk, perceput ca neîndeplinind promisiunile făcute la revenirea sa la putere la sfârșitul anului 2023. Nawrocki a obținut 10,6 milioane de voturi, cel mai mare număr în termeni absoluți obținut de un președinte de la Lech Walesa. Politologul Lukasz Pawlowski a afirmat că diviziunea reală este între elitele politice și populația de bază, iar Trzaskowski a fost perceput ca un candidat al sistemului.
Pe lângă diviziunea tradițională dintre Polonia rurală și orașele mari, s-a conturat o prăpastie între cei educați și cei fără diplome universitare. Trzaskowski a fost susținut de 62,2% dintre cei cu studii superioare, în timp ce 73,4% dintre alegătorii lui Nawrocki aveau studii primare. Trzaskowski a fost ridiculizat de susținătorii lui Nawrocki pentru stilul său cosmopolit, numindu-l „Monsieur Bonjour”.
Victoria lui Nawrocki a fost sărbătorită de dreapta populistă, considerată un progres și un început al unei schimbări în Polonia. Acesta a primit sprijin din partea administrației Trump și a liderului ungar Viktor Orban. Însă, în alte capitale europene există îngrijorări cu privire la viitorul politic al Poloniei. Tusk a încercat să reconstruiască relațiile cu Comisia Europeană, dar acum se teme că va fi blocat de un președinte care ar putea obstrucționa legislația guvernului său.
Marta Prochwicz Jazowska, analistă la European Council on External Relations, a afirmat că Nawrocki va face dificil mandatul de patru ani al lui Tusk, blocând inițiativele de restabilire a statului de drept și liberalizare socială. Jazowska a subliniat că politica Poloniei față de Ucraina va deveni un „câmp de luptă”, iar Nawrocki va impune condiții stricte cererii Ucrainei de aderare la UE.
