Studiul privind ora meselor la persoanele vârstnice
Un nou studiu sugerează că ora la care sunt consumate mesele, în special micul-dejun, poate fi un indicator semnificativ al sănătății și al riscului de deces în rândul persoanelor vârstnice. Cercetarea a fost publicată în revista Communications Medicine și a urmărit datele a 2.945 de adulți cu vârste între 42 și 94 de ani din Marea Britanie, pe o perioadă de peste 20 de ani.
Modificările în programul meselor
Cercetătorii au observat că, pe măsură ce vârsta avansează, persoanele au tendința de a lua micul-dejun și cina la ore mai târzii, iar intervalul zilnic de alimentație se restrânge. Un aspect important al studiului a fost asocierea între micul-dejun consumat mai târziu și o stare de sănătate mai precară. Persoanele care mâncau micul-dejun la ore târzii prezentau frecvent depresie, oboseală cronică și probleme dentare, precum și dificultăți în pregătirea meselor și tulburări de somn.
Riscurile asociate
Studiul a corelat aceste modificări cu un risc crescut de deces în perioada de monitorizare. Indivizii cu predispoziție genetică pentru un ritm circadian întârziat aveau tendința de a lua mesele mai târziu, ceea ce sugerează o vulnerabilitate crescută la probleme de sănătate odată cu îmbătrânirea.
Implicarea medicilor și a pacienților
Dr. Hassan Dashti, autorul principal al studiului, a afirmat că modificările în programul meselor, în special ora micului-dejun, ar putea servi drept marker simplu și ușor de monitorizat al sănătății generale la persoanele în vârstă. Această informație ar putea ajuta atât pacienții, cât și medicii să identifice timpurile problemele fizice sau psihice ascunse.
Promovarea unui program regulat al meselor
Cercetarea subliniază importanța menținerii unui program regulat al meselor în rândul persoanelor vârstnice. Încurajarea respectării unor ore fixe pentru mesele principale ar putea deveni parte din strategiile de promovare a îmbătrânirii sănătoase și a longevității.
Concluzie
Studiul evidențiază că ora la care se consumă mesele poate juca un rol crucial în evaluarea sănătății vârstnicilor, oferind o metodă accesibilă de monitorizare a bunăstării acestora.
