Moduri inedite prin care părinții din anii ’70 își întăreau copiii
În anii ’70, părinții aveau propriile metode de a-și pregăti copiii pentru viață, adesea fără să-și dea seama de impactul acestor metode. Aceștia nu îi scuteau pe copii de muncile gospodărești, încurajându-i să dezvolte abilități esențiale care le-ar fi fost de folos pe parcursul vieții. Părinții din această perioadă au transmis, de asemenea, importanța valorilor familiale și a colaborării constructive cu ceilalți pentru a construi relații puternice. Scopul lor era să își echipeze copiii cu abilitățile emoționale și sociale necesare pentru a reuși în viață.
1. Învățarea resurselor
Părinții din anii ’70 își învățau copiii să fie ingenioși. Acasă și la școală, copiii erau învățați cum să repare haine prin cusut și să repare lucruri defecte în loc să le înlocuiască imediat. Studiile arată că această practică contribuie la longevitatea articolelor de îmbrăcăminte și a altor bunuri, dezvoltând astfel o mentalitate de sustenabilitate și ingeniozitate.
2. Disciplină prin muncă
Mulți părinți din acea perioadă se asigurau că copiii lor participau la treburile casnice, ceea ce le insufla discipline care îi ajutau să dezvolte o etică a muncii solidă. Un studiu de la Harvard a arătat că persoanele care aveau responsabilități de acest tip în copilărie deveneau adulți mai productivi și de succes.
3. Reziliența emoțională
Părinții anilor ’70 nu se temeau să lase copiii să suporte consecințele naturale ale acțiunilor lor. Aceștia înțelegeau că, deși copiii ar simți emoții negative, învățarea gestionării acestor emoții le-ar fi fost benefică pe termen lung. Un studiu condus de Stanford a arătat că părinții care permit copiilor să rezolve problemele singuri ajută la dezvoltarea rezilienței emoționale.
4. Etica muncii
Părinții din anii ’70 încurajau copiii să se implice în activități de muncă sau hobby-uri de mici, ceea ce le dezvolta o etică a muncii și o înțelegere a legăturii dintre efort și rezultat. Studiile arată că tinerii care au locuri de muncă part-time în timpul școlii beneficiază de avantaje în carieră ulterior.
5. Respectul
Învățarea manierei și a politeții erau priorități pentru părinții din anii ’70. Aceștia știau că, prin încurajarea comportamentelor respectuoase, copiii lor vor crește devenind indivizi respectuoși, capabili să construiască relații sănătoase și durabile.
6. Independența
În anii ’70, părinții le ofereau copiilor libertatea de a explora și de a se juca fără supraveghere excesivă, ceea ce le permitea să dezvolte simțul responsabilității și independenței. Un raport al spitalului de copii C.S. Mott a subliniat că această libertate încurajează dezvoltarea independenței și a altor trăsături pozitive.
7. Lucrul în echipă
Părinții încurajau participarea copiilor la sporturi de echipă, promovând abilitățile sociale și de viață. Studiile arată că copiii care participă la activități de grup dezvoltă abilități de comunicare constructivă și au un impact pozitiv asupra dezvoltării lor emoționale.
8. Importanța familiei
Părinții din anii ’70 își făceau timp pentru vacanțe în familie și cine împreună, întărind astfel legătura familială. Cercetările demonstrează că implicarea familiei susține sănătatea mentală a copiilor și le oferă suportul necesar pe parcursul vieții.
9. Învățarea riscurilor
Părinții din acea perioadă îi învățau pe copii să facă distincția între frică și pericol, ceea ce le permitea să devină luptători curajoși și să își înfrunte temerile. Activitățile de joacă riscantă stimulau creativitatea și dezvoltarea personală.
10. Prevenirea risipirii
Părinții din anii ’70 învățau copiii să nu fie risipitori, încurajând activități precum grădinăritul și repararea obiectelor. Aceștia dezvoltau o mentalitate care apreciază resursele și importanța sustenabilității în viața de zi cu zi.
Prin metodele lor, părinții din anii ’70 au creat indivizi puternici și rezilienți, fără a realiza pe deplin impactul acestor abordări. Aceasta a dus la formarea unei generații capabile să facă față provocărilor vieții.
