Munca sexuală și abuzul în tabăra de refugiați din Malawi
Francine, o femeie de 29 de ani din Burundi, a apelat la munca sexuală pentru a supraviețui după ce a ajuns singură în tabăra de refugiați Dzaleka din Malawi în 2015. În Ajunul Crăciunului din 2022, un client a refuzat să plătească, iar când aceasta a blocat ușa, el a aruncat cu o tigaie fierbinte asupra ei, provocându-i arsuri pe mână și piept.
Condiții dificile pentru refugiați
Viața refugiaților în Malawi s-a înrăutățit, deoarece tăierile de fonduri din partea donatorilor internaționali au dus la reducerea alimentației la o dată pe zi. În același timp, șansele de relocare în țări occidentale au scăzut drastic, în special după ce Statele Unite au oprit acceptarea refugiaților, cu excepția sud-africanilor albi, pentru care s-au făcut afirmații false despre „genocidul albilor”. Francine afirmă că nu a fost niciodată considerată pentru relocare.
Din 2021, agenția pentru refugiați a ONU (UNHCR) a propus aproape 9.000 de persoane pentru relocare, dintre care 3.703 au părăsit Malawi, 80% dintre acestea îndreptându-se spre Statele Unite. Anul acesta, doar 450 de refugiați sunt așteptați să se relocheze în Australia, Canada și Noua Zeelandă.
Traumele trecutului
Francine a fost abandonată de mama sa și a crescut cu un unchi implicat în politică, care a fost ucis în 2014. Ea suferă de traume profunde și consideră că viața ei ar fi în pericol dacă s-ar întoarce în Burundi. Francine se întreabă de ce nu primește ajutor ca alții: „Uneori văd alte persoane plecând, care sunt în bună sănătate, dar eu rămân în urmă. Simt atât de multă durere.”
Creșterea numărului de refugiați și provocările taberei
Tabăra Dzaleka, construită în 1994 pentru a găzdui refugiați din Rwanda, a devenit o zonă urbană sărăcăcioasă, având acum peste 58.000 de refugiați, majoritatea din Republica Democratică Congo, cu până la 200 de noi sosiri lunar. Gerald Chiganda, managerul taberei, avertizează că numărul crescut de refugiați face tabăra nesustenabilă.
Politica de „encampare” a Malawiei îi împiedică pe refugiați să trăiască sau să muncească legal în afara taberei, ceea ce îi face mai vulnerabili la tăierile de fonduri. Plățile în numerar din partea Programului Alimentar Mondial al ONU au fost reduse la 50% din necesar, adică aproximativ 8 dolari pe lună pentru fiecare persoană.
Creșterea violenței domestice și a muncii sexuale
Anne, o refugiată din Rwanda, observă o creștere a cazurilor de abuz domestic, ajungând să ajute între patru și șase victime pe săptămână, dublu față de acum doi ani. Judith, o altă refugiată care a fugit din Lubumbashi, a devenit lucrătoare sexuală la 14 ani pentru a-și întreține frații mai mici, având acum un copil de patru ani și fiind din nou însărcinată.
Viitor incert pentru refugiați
Guvernul malawian plănuiește să construiască un nou tabără aproape de granița cu Tanzania, dar refugiații doresc să rămână în Dzaleka, considerându-l un loc de stabilitate. De asemenea, se discută despre modificarea legii pentru a permite refugiaților să lucreze în afara taberelor, o schimbare așteptată până în ianuarie.
Judith, care a suferit pierderi tragice, subliniază: „Nu știu ce să sper. Vedem alte persoane plecând în țări terțe. Dar, în toți acești ani, UNHCR nu a luat în considerare nevoile noastre.”
Concluzie
Condițiile dificile din tabăra Dzaleka subliniază nevoia urgentă de asistență și soluții pentru refugiați, în contextul unei crize umanitare amplificate de tăierile de fonduri și politicile restrictive.
