Norvegia și premieră globală în stocarea dioxidului de carbon
Norvegia a inaugurat primul rezervor de dioxid de carbon în adâncurile Mării Nordului, marcând o premieră globală în domeniul stocării carbonului. Această operațiune reprezintă primul serviciu comercial de stocare a carbonului în largul mării, având ca scop captarea emisiilor poluante direct de la coșurile de fum industriale și depozitarea lor permanent în subteran.
Primele cantități de carbon stocate
Tim Heijn, directorul Northern Lights, a anunțat că primele cantități de dioxid de carbon au fost injectate și stocate în siguranță. Toate navele, instalațiile și puțurile sunt acum pe deplin operaționale.
Procesul de captare și stocare
Dioxidul de carbon captat este lichefiat și transportat pe mare la terminalul Øygarden, situat lângă Bergen. De acolo, gazul este pompat printr-o conductă de 100 km și injectat într-un rezervor aflat la o adâncime de 2,6 kilometri sub fundul mării. Prima injecție a provenit de la fabrica de ciment Heidelberg Materials din Brevik.
Importanța și provocările tehnologiei CCS
Tehnologia de captare și stocare a carbonului (CCS) este recunoscută de experți ONU și de Agenția Internațională pentru Energie ca fiind esențială pentru industriile greu de decarbonizat, precum oțelul și cimentul. Totuși, metoda este considerată costisitoare și controversată. Criticii susțin că, fără subvenții guvernamentale, companiile preferă să opteze pentru „permise de poluare” mai ieftine, în loc să investească în captarea și stocarea emisiilor.
Contractele și capacitatea de stocare
Northern Lights are în prezent doar trei contracte ferme: cu o fabrică de amoniac din Olanda, două fabrici de biocombustibili din Danemarca și o centrală termică din Suedia. Proiectul este finanțat majoritar de statul norvegian și are o capacitate anuală de stocare de 1,7 milioane de tone de CO₂, cu planuri de extindere la 5,5 milioane de tone până la finalul acestui deceniu.
Controverse și sustenabilitate
Deși tehnologia promite să reducă emisiile, specialiștii subliniază necesitatea de a analiza dacă aceasta reprezintă o soluție sustenabilă pe termen lung sau doar o modalitate de a prelungi dependența de combustibilii fosili. Profesorul Mark Jacobson, expert în inginerie de mediu la Universitatea Stanford, afirmă că captarea directă a aerului nu este o soluție reală, ci o scuză pentru continuarea poluării din partea companiilor de combustibili fosili.
În concluzie, inaugurarea acestui rezervor de dioxid de carbon în Norvegia este un pas important în lupta împotriva schimbărilor climatice, dar ridică întrebări cu privire la viabilitatea și sustenabilitatea pe termen lung a tehnologiilor de captare și stocare a carbonului.
