Acuzații împotriva UE după închiderea biroului din Gaza
Un angajat palestinian al Uniunii Europene (UE) din Gaza, Mohammed Baraka, a făcut apel la președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, după ce închiderea biroului său l-a lăsat fără loc de muncă și fără drepturi de ședere în Cairo. Baraka, care a lucrat în cadrul misiunii de asistență la frontieră a UE la Rafah, a fost evacuat în Egipt când a început războiul și acuză oficialii de la Bruxelles că l-au „părăsit” printr-un email, fără a-l consulta sau avertiza.
Condiții dificile și apeluri pentru ajutor
Baraka se află acum fără posibilitatea de a se întoarce în Gaza, unde casa sa a fost distrusă și unde mai mult de 100 de membri ai familiei extinse au fost uciși în conflict. În Egipt, el nu are drept de ședere și se teme pentru viitorul familiei sale, având în vedere starea gravă a soției sale. A scris unei diplomate europene pentru ajutor, cerând ca, în cazul în care i se întâmplă ceva, să aibă grijă de fiicele sale.
Reacția Uniunii Europene
Un diplomat european a intervenit în favoarea lui Baraka, solicitând reprezentantei înalte a UE, Kaja Kallas, să discute cu ministrul de Externe egiptean pentru a-i asigura acestuia un permis de ședere și de muncă în Cairo. De asemenea, diplomatului i s-a părut că, dacă UE nu poate să-i asigure dreptul de a rămâne în Egipt, ar trebui să-l relocheze și să continue să-l angajeze la Bruxelles.
Poziția oficială a UE
Uniunea Europeană a declarat că evacuarea lui Baraka din zona de război a fost „voluntară” și că îi oferă un „pachet de compensație financiară și de asistență”, având în vedere „circumstanțele excepționale” ale cazului său. Totuși, UE a precizat că nu poate oferi ajutor pentru obținerea drepturilor de ședere sau a permiselor de muncă în Egipt.
Impactul asupra familiei
Baraka a menționat că cei doi copii ai săi au fost martori la atrocități în Gaza și nu au putut merge la școală timp de doi ani. Acest context subliniază nu doar dificultățile personale cu care se confruntă el, ci și implicațiile mai largi ale deciziilor luate de UE în cadrul crizei din Gaza.
În concluzie, situația lui Mohammed Baraka evidențiază provocările cu care se confruntă angajații locali în timpul conflictelor și ridică întrebări serioase cu privire la responsabilitatea morală și juridică a instituțiilor internaționale în astfel de circumstanțe.
